Carlos DeLuna – condamnat la moarte pentru o crimă pe care nu a comis-o

Cazul lui Carlos DeLuna, un tânăr cu un deficit de inteligenţă, reprezintă un exemplu pentru care condamnarea la pedeapsa capitală ar trebui evitată, dacă nu interzisă.

În anul 1983, pe când Carlos DeLuna avea 21 de ani, se afla la o benzinărie din oraşul Corpus Christi, din Texas, SUA. În acest context, Carlos a fost martorul unei crime a cărei victimă a fost casiera de la benzinărie, pe nume Wanda Lopez, în vârstă de 24 de ani. Carlos a observat cum o cunoştinţă de-ale sale, pe nume Carlos Hernandez, a intrat în benzinărie şi a înjunghiat-o în mod repetat pe tânăra casieră.

În acest timp, casiera sunase deja la poliţie, pentru a solicita ajutor. Femeia şi-a dat seama că ceva nu este în regulă cu persoana care intrase în benzinărie. În timp ce încă era pe fir cu poliţiştii, s-au auzit strigătele tinerei:

„Vrei banii? Ţi-i dau! Uite! Ţi-i dau pe toţi. Nu-ţi voi face nimic apoi. Te rog!”

Deşi aparent criminalul şi-a primit banii după care intrase, a decis să o ucidă pe tânără, după care a fugit. Motivul crimei a rămas necunoscut. Văzându-l pe criminal că fuge, Carlos DeLuna, având şi el o condamnare anterioară şi fiind în perioada de supraveghere, a decis să fugă de la locul faptei pentru a nu fi implicat în vreun fel în acest caz.

Aceasta a fost greşeala care l-a costat viaţa.

Martorii care l-ar fi văzut pe Carlos DeLuna

În cauză au fost doi martori, dintre care unul ar fi interacţionat direct cu ucigaşul, chiar după comiterea crimei. Un bărbat pe nume Kevan Baker a oprit la benzinărie şi a intrat pentru a-i cere casierei să deblocheze pompa. Atunci a dat nas în nas cu ucigaşul, care i-ar fi zis să se dea din calea sa, întrucât are o armă.

Al doilea martor a fost George Aguirre, care l-a văzut pe ucigaş înainte de comiterea faptei. Era în faţa benzinăriei, îmbrăcat cu o bluză albă, având în mână un cuţit. Ambii martori au afirmat că bărbatul era hispanic, descriindu-l fizic poliţiştilor ajunşi la faţa locului.

După circa 30-40 de minute de la comiterea crimei, poliţiştii l-au găsit pe Carlos DeLuna, ascuns sub o camionetă. Deşi nu era îmbrăcat cu un tricou alb şi nici nu avea vreo urmă de sânge pe haine, în ciuda faptului că locul faptei era unul sângeros, ambii martori l-au indicat pe Carlos ca fiind autorul crimei.

Condamnarea

Asemănarea fizică dintre cei doi, prenumele şi originea hispanică, dar mai ales locul nepotrivit în care s-a aflat Carlos DeLuna, au contribuit decisiv la condamnarea acestuia.

În timpul procesului, Carlos şi-a susţinut continuu nevinovăţia, indicându-l ca autor pe Carlos Hernandez. A afirmat că singurul motiv pentru care s-a ascuns a fost acela de a nu fi implicat din eroare în această crimă. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Procurorul de caz a spus juriului că acel „Carlos” indicat de acuzat (respectiv Carlos Hernandez) este doar o „fantomă” a imaginaţiei lui DeLuna în încercarea de a scăpa de pedeapsă.

Carlos DeLuna a fost condamnat la moarte pentru uciderea casierei Wanda Lopez. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda faptului că nu existau probe evidente pentru a-l lega pe Carlos de crimă. Nu existau amprente şi nici sânge pe hainele sau pe corpul lui Carlos. Singurele dovezi erau declaraţiile celor doi martori, care nu au fost constante de-a lungul procesului. Aceştia au fost induşi în eroare atât de asemănările dintre cei doi Carlos, cât şi de impactul emoţional al crimei.

Carlos DeLuna a fost executat în anul 1989, prin administrarea injecţiei letale. La mai bine de 20 de ani de la execuţia lui Carlos, a fost dovedită nevinovăţia acestuia. James Leibmanm şi echipa sa de la Columbia Human Rights Law Review au ales la întâmplare cazul lui Carlos pentru studiu.^[sursa]

Investigaţia acestora a demonstrat atât incompetenţa poliţiei în primă fază, precum şi a justiţiei în timpul procesului. Martorii nu au fost audiaţi eficient, probele nu au fost administrate în mod corect, iar neconcordanţele nu au fost luate în seamă de judecător.