Giacomo Casanova: povestea adevărată din spatele legendei celebrului cuceritor

Casanova este sinonim cu seducţia. Reputaţia sa de cuceritor pur-sânge s-a perpetuat până în zilele noastre, fiind în continuare un etalon în rândul bărbaţilor fatali. Dar, înainte de toate, Casanova a fost un om al literelor, un mare călător, un om de o erudiție uimitoare, care a decis să se opună normelor sociale prin ignorarea regulilor comune.

Giacomo Girolamo Casanova de Seingalt s-a născut în data de 2 aprilie 1725, la Veneţia. Părinţii săi, Gaetano Casanova și Zanettra Farussi, au fost comedianţi. Astfel, tânărul Casanova a fost lăsat singur pentru a fi crescut de bunica sa.

Giacomo era un copil fragil, dar talentat. Era foarte curios și dornic de cunoaștere şi ar fi trebuit să ia calea preoției. A primit tonsura, acea ceremonie a tunderii părului din creștetul capului la consacrarea unui cleric catolic, la vârsta de 15 ani. Această vocaţie, însă, nu a durat prea mult. Totuşi, cu acest gând a plecat la Roma în anul 1743. De acolo a pornit într-o călătorie îndelungată. A colindat oraşele Milano, Berlin, Viena, Geneva, Praga, Bruxelles, Amsterdam, Paris, Madrid, Sankt-Petersburg, Varșovia, Riga, Londra şi altele. A dezvoltat o adevărată pasiune pentru călătorii, fiind într-o continuă mişcare. 

Acest stil de viaţă nu era unul ieftin. Aşadar, Casanova trebuia să-şi câştige cumva existenţa. A reuşit să facă asta într-un mod inteligent. Astfel, a ajuns să lucreze în tot felul de poziţii, precum cea de bancher, curtezan aristocrat, spion, „jucător profesionist”, savant sau jurnalist. Călătoriile sale l-au transformat într-unul dintre cei mai buni observatori ai epocii sale. Era, practic, un om al literelor.

Casanova a fost interesat de filosofie și comedie, medicină, precum și de practici ezoterice și științe oculte. A fost prieten cu multe personalităţi importante ale timpului său, cum ar fi Voltaire, împărăteasa Ecaterina cea Mare a Rusiei și Ludovic al XV-lea al Franței şi chiar Papa.

Totodată, era pasionat de femei.

Casanova, un mare cuceritor, dar şi un personaj detestat

Casanova a observat o oportunitate de a face bani din jocurile de noroc. S-a implicat total în această lume, devenind ”jucător profesionist” în Veneția, care era pe atunci epicentrul balurilor și jocurilor de noroc din Europa.

Viața de noapte din Veneția l-a dus pe Casanova la faliment. A ajuns să piardă toți banii economisiți. A acceptat apoi un post de violonist în cadrul prestigiosului Teatro San Samuele. În scurt timp, norocul l-a lovit din nou. S-a aflat la locul potrivit şi l-a salvat de la moarte pe senatorul Matteo Bragadin. Politicianul suferise un atac de epilepsie în timp ce se afla într-o gondolă.

Senatorul urma un tratament extrem de nociv pe bază de mercur. Auzind asta, Casanova, care era pasionat de medicină, l-a convins pe Bragadin să renunțe la tratament. Senatorul şi-a revenit treptat și, în semn de recunoștință, l-a luat sub protecţia sa pe Casanova. L-a invitat chiar să locuiască în reședința sa. De atunci, în următorii 3 ani, Casanova a trăit așa cum și-a dorit dintotdeauna, dedicându-se aproape total pasiunii care îl făcuse celebru, şi anume femeile.

Inevitabil, Casanova şi-a atras mulţi rivali. În general, din cauza pariurilor pe care nu le onora, ori a femeilor pe care le seducea şi apoi le abandona. De asemenea, avea obiceiul de a face farse exagerate. Unele dintre ele întreceau orice limită. De exemplu, în urma unei farse în care a folosit un cadavru recent deshumat, persoana vizată a făcut un atac cerebral, rămânând paralizată. De notorietate este şi povestea de dragoste pe care a trăit-o timp de 26 de ani cu nobila Lucrezia Castelli, soţie a unui important avocat din Napoli. Deşi s-a îndrăgostit de el, în unele nopţi nobila îl împărţea pe Casanova cu fiica şi sora ei. Un alt scandal a fost cauzat de plângerea unei domnișoare care susținea că Giacomo ar fi violat-o. Acuzaţiile s-au dovedit a fi false, tânăra încercând doar să se răzbune pe bărbatul care o amăgise, dar reputaţia lui Casanova fusese afectată. Din acest motiv, a decis să părăsească Veneția.

Casanova a ajuns în Paris, acolo unde a devenit în scurt timp celebru pentru carisma sa inconfundabilă și inteligența nativă pe care nu se sfia să o folosească. Totodată, italianul a devenit un adept al francmasoneriei, dedicându-se practicilor ezoterice şi oculte. Acest aspect l-a făcut şi mai interesant pentru nobilii străini.

Cuceririle lui Casanova

Numărul exact de femei cu care a avut Casanova relații în viața sa nu se cunoaște cu siguranță. Se estimează că ar fi fost între 122 și 132. Aceste cifre se bazează pe memoriile sale, în care el a descris cu lux de amănunte aventurile sale amoroase cu femei de diferite ranguri sociale, naționalități și vârste. Majoritatea cuceririlor sale se încadrau între 16 și 20 de ani, dar el a avut și relații cu femei mai în vârstă.

Casanova era un seducător prin excelență, care se folosea de farmecul său personal, de inteligența sa și de cultura sa pentru a atrage femeile. Nu era interesat de căsătorie sau de angajamente pe termen lung, ci doar de plăcerea momentului. Considera că femeile erau „precum o carte care, indiferent dacă este bună sau nu, trebuie să înceapă să placă încă din titlu”. Cuceritorul nu a recunoscut niciodată vreun copil al său, deși se presupune că ar fi avut unul cu o bucătăreasă spaniolă.^[sursa]

Casanova a ajuns de două ori în închisoare

În anul 1753, Casanova a revenit la Veneția, prezentându-se drept magician și scriitor. Nu a durat mult şi au şi apărut primele acuzații de blasfemie. Acestea, corelate cu istoricul său, au determiat autoritățile venețiene să-l condamne la închisoare în anul 1755. De aici, povestea lui Casanova a devenit chiar mai spectaculoasă. Controversatul ”magician” a reuşit să evadeze în anul 1756 dintr-o închisoare considerată extrem de sigură. A evadat prin acoperișul clădirii.

Ulterior, a ajuns din nou la Paris. Aceasta avea să fie o perioadă extrem de interesantă și profitabilă pentru Casanova. A devenit un personaj important pentru statul francez, ajutând la înfiinţarea loteriei publice, după modelul veneţian, fapt care a adus încasări mari, devenind un favorit la curtea lui Ludovic al XV-lea, precum și amantul celebrei Madame Pompadour. La rândul său, Casanova s-a îmbogăţit şi el. A ajuns să vândă obligaţiuni franceze în Amsterdam, devenind spion pentru Franţa în Olanda, activitate care se potrivea perfect caracterului său.

Evident, francezii au fost extrem de mulțumiți de serviciile italianului. I-au oferit acestuia o locuință, precum și cetățenia franceză. Casanova a refuzat oferta, afirmând că nu doreşte să devină „legat moral” de o anumită ţară. În cele din urmă, Giacomo a intrat în dizgrația autorităților franceze. A fost arestat pentru a doua oară, de această dată din cauza datoriilor acumulate în urma unor afaceri nereușite. A fost eliberat în anul 1760. A continuat să facă turnee prin Europa, câştigând încrederea sau prietenia multor notabili, dar și stima femeilor. În Olanda a fost numit Cavaler de Seingalt. În această perioadă, succesul său la femei a devenit un adevărat fenomen internațional.

Mai apoi au apărut şi nereuşitele. Casanova și-a încercat norocul și în Anglia, ajungând până la regele George al III-lea. Încercarea sa de a vinde conceptul loteriei nu a fost încununată cu succes, iar Casanova a părăsit Regatul Britanic dezamăgit, aproape falit și chiar infectat cu diverse boli venerice. A ajuns chiar şi în Rusia, însă nu a reuşit să atragă prea multă atenție. Atuurile sale nu au fost primite prea bine de către ruşi.

Moartea mamei şi a primei sale iubite

După ce autorităţile i-au permis intrarea în Veneţia, Casanova a revenit în oraşul său de suflet în anul 1774, după 18 ani de la exilarea sa. Dar perioada care a urmat nu a fost una tocmai fericită pentru celebrul aventurier. Deși a activat ca spion al Republicii Venețiene, Casanova a fost nevoit să trăiască modest. Scrierile sale nu reuşeau să-i acopere stilul de viaţă extravagant.

Problemele au început să se ţină lanţ de marele cuceritor. Mama sa a murit, lucru care i-a provocat o mare tristeţe. De asemenea, a fost prezent la moartea primei sale iubiri, Bettina Gozzi, aceasta murind chiar în brațele sale. Mai mult decât atât, ajungând la vârsta de 50 de ani, Casanova a constatat că nu mai poate fermeca cu aceeași ușurință femeile. ”[…] din acel moment am început să mor.”, avea să se confeseze celebrul cuceritor în memoriile sale.

Casanova a fost din nou expulzat din Veneția în anul 1783. A scris o satiră extrem de acidă la adresa nobilimii autohtone, fapt care i-a creat mari probleme cu legea. A ajuns din nou în Franţa, dar a fost nevoit să-și găsească o meserie stabilă. Cu toate acestea, nu s-a putut abţine din cuceririle sale, sucind minţile multor femei, cu toate că nu o mai făcea la fel ca în tinereţe.

Ultimii ani şi moartea lui Casanova

În cele din urmă, Casanova a intrat în slujba contelui Joseph Karl von Waldstein, devenind bibliotecar în castelul Dux, din Boemia. Deși această slujbă îi oferea stabilitate financiară, Casanova s-a obișnuit foarte greu cu liniștea caracteristică meseriei. La un moment dat, fostul mare aventurier începuse să ia în calcul sinuciderea, considerându-și viața mult prea ”plictisitoare” pentru standardele sale.

A reuşit să treacă peste acest impas, cuceritorul a început să-și scrie memoriile în anul 1789, sub titlul „Histoire de ma vie” (fr. „Povestea vieții mele”). Casanova a lucrat la această operă monumentală până în anul 1798, când a terminat cel de-al doisprezecelea volum. Şarmantul seducător a descris cu sinceritate și umor viața sa plină de evenimente, întâlnirile cu personalități celebre, escapadele amoroase și călătoriile prin Europa. A scris în limba franceză, pe care o considera mai potrivită pentru stilul său literar.

Se spune că ultimele cuvinte ale lui Casanova au fost: ”Am trăit ca un filozof și mor ca un creștin.”, ilustrând transformarea caracterului său. Giacomo Casanova a murit în data de 4 iunie 1798, la vârsta de 73 de ani. Casanova a fost înmormântat în cimitirul din Dukovany, în prezent în Republica Cehă. Mormântul său nu este marcat cu vreun semn distinctiv, fiind distrus în timpul unor lucrări de renovare din anul 1800. Astfel, locul exact al odihnei sale veşnice nu se cunoaște cu siguranță în ziua de azi.

Casanova este considerat unul dintre cei mai mari aventurieri şi seducători din istorie. Este încă celebru pentru viața sa libertină și pentru memoriile sale pline de culoare, dar și de informații despre societatea europeană din epoca sa.