Cât a rezistat cel mai mult un om fără să doarmă? O întrebare la care foarte mulţi curioşi doresc să afle un răspuns, însă acest răspuns este mai complicat decât pare la prima vedere. În anii ’50 și ’60, a existat o perioadă în care privarea de somn devenise un fel de competiție excentrică. Totul a început cu personalități radio care încercau să-și depășească limitele pentru audiență, iar recordurile de rezistență fără somn erau doborâte și extinse în mod constant.
Această cursă nesăbuită s-a încheiat oficial în anul 1997, când Guinness World Records a decis să renunțe la recunoașterea performanțelor legate de privarea de somn, de teamă că aceste încercări ar putea provoca afecţiuni medicale grave participanților.
Cât a rezistat cel mai mult un om fără să doarmă?
Până atunci, recordul absolut aparținea cascadorului profesionist Robert McDonald, care, în anul 1986, a reușit performanța de a rămâne treaz timp de 18 zile, 21 de ore și 40 de minute – o experiență extenuantă atât din punct de vedere fizic, cât și mental.[sursa]
„Deși nu mai monitorizăm astfel de recorduri din cauza riscurilor evidente asociate cu privarea de somn, nu există informații că cineva ar fi depășit performanța lui McDonald.”, a transmis Guinness World Records pe site-ul său oficial.[sursa]
Mai mult, autoritatea irlandeză susține că McDonald nu a suferit consecințe pe termen lung. Dacă acest lucru este adevărat, el poate fi considerat extrem de norocos, având în vedere riscurile medicale serioase asociate cu lipsa prelungită de somn.
Riscurile severe ale privării de somn
Privarea severă de somn este asociată cu o serie de efecte negative asupra sănătății. Potrivit Johns Hopkins Medicine, lipsa cronică de somn crește riscul de a dezvolta cancer colorectal, diabet și boli de inimă. De asemenea, poate accelera îmbătrânirea creierului cu trei până la cinci ani și este legată de o creștere cu 33% a riscului de demență.
Cercetări recente efectuate pe șoareci au dezvăluit o altă consecință alarmantă: privarea de somn reduce semnificativ nivelul unei proteine protectoare din creier, numită pleiotrofină (PTN). Pe măsură ce nivelurile PTN scad, neuronii din hipocampus – regiunea asociată cu memoria și învățarea – încep să moară, ceea ce poate declanșa tulburări cognitive și boli neurologice precum Alzheimer.
Un alt fost deținător al recordului, Randy Gardner, care a stat treaz timp de 11 zile în anul 1964, a povestit ulterior că această cascadorie i-a afectat memoria pe termen scurt, descriind experiența ca pe o „boală Alzheimer timpurie indusă de lipsa somnului”. Gardner a început să aibă halucinații și probleme grave de memorie de lucru, dar simptomele au dispărut după câteva zile de somn recuperator.
Cu toate acestea, oamenii de știință sunt de părere că nici McDonald, nici Gardner nu au fost complet treji pe durata încercărilor lor de a nu dormi cât mai mult. Este probabil ca aceștia să fi experimentat „microsomnuri” – episoade de somn inconștient de doar câteva secunde – care le-au permis organismului să funcționeze în continuare fără să realizeze că „trișau” involuntar.
Astfel, deși acești „campioni” ai privării de somn pot părea eroi ai rezistenței umane, realitatea este că niciunul nu a atins cu adevărat un nivel absolut de veghe continuă.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
