Cât timp supraviețuiește sperma umană?

Este un mit larg răspândit acela că sperma umană moare instantaneu la contactul cu oxigenul. În realitate, rezistența acestor celule microscopice s-ar putea să vă surprindă.

Spermatozoizii au o misiune monumentală, însă zilele lor sunt, literalmente, numărate. Ceasurile lor biologice interne încep să ticăie din momentul formării în testicule și continuă pe parcursul călătoriei lor anevoioase prin labirintul complex al tractului reproducător feminin.

Așadar, cât timp reușesc spermatozoizii umani să supraviețuiască pentru a-și duce la îndeplinire această călătorie crucială?^[sursa]

Cât timp supraviețuiește sperma umană?

Răspunsul, deloc simplu, depinde de mediul în care se află spermatozoizii și de condițiile specifice, precum temperatura, umiditatea și rezervele energetice disponibile. De exemplu, odată produși în testicule, spermatozoizii migrează printr-un canal îngust și spiralat, numit epididim, un tranzit ce poate dura până la 10 zile. La capătul acestui canal ajung într-un soi de rezervor, unde așteaptă momentul ejaculării.

În acest mediu protejat, „spermatozoizii pot fi stocați într-o stare viabilă, deși funcțional inactivă, pentru aproximativ două săptămâni”, a declarat Brett Nixon, cercetător la Școala de Științe ale Mediului și Vieții de la Universitatea din Newcastle, Australia.

Odată părăsite însă limitele confortabile ale testiculelor, spermatozoizii se confruntă cu o lume mult mai imprevizibilă. Deși persistă ideea că aceste celule mor la contactul cu oxigenul, acest lucru nu este adevărat. Factorul critic pentru supraviețuirea lor în afara corpului este, de fapt, nivelul de umiditate.

Dacă sunt depuși pe o suprafață uscată, în absența unui mediu lichid care să le permită deplasarea, spermatozoizii se vor deshidrata și vor muri în interval de câteva minute până la o oră. În condiții ideale de laborator, unde sperma poate fi incubată într-un mediu controlat – de exemplu, în cadrul procedurilor de reproducere asistată precum fertilizarea in vitro – aceste celule pot rămâne viabile până la 72 de ore. Durata lor de viață poate fi însă extinsă semnificativ prin intermediul tehnologiilor moderne. „Dacă sunt congelați corespunzător, spermatozoizii pot supraviețui zeci de ani”, a precizat Nixon.

În mod remarcabil, însă, spermatozoizii pot supraviețui în mod natural în interiorul corpului uman, după ce părăsesc testiculele, pentru o perioadă impresionantă de timp.

„Există câteva raportări izolate despre spermatozoizi care au supraviețuit în tractul reproducător feminin până la următorul ciclu menstrual, adică până la 28 de zile, dar acestea sunt extrem de rare”, a declarat Christopher Barratt, profesor de biologie reproductivă la Universitatea din Dundee, Marea Britanie.

„Prin urmare, majoritatea experților consideră că [spermatozoizii supraviețuiesc] până la șapte zile. Această estimare se bazează pe observația că o persoană încă prezintă aproximativ 5% șanse de a concepe chiar dacă actul sexual a avut loc cu șapte zile înainte de ovulație”, a explicat profesorul Barratt. „Deci, prezumția este că celulele spermatice pot rămâne viabile pentru această perioadă”, a concluzionat acesta.

Secretele longevității spermatozoizilor

Cum reușesc însă spermatozoizii să reziste atât de mult? Longevitatea lor este influențată de o serie de factori, mulți dintre aceștia fiind încă în curs de investigare de către cercetători. Un rol important pare să-l joace plasma seminală, fluidul care transportă spermatozoizii. Acest lichid conține substanțe esențiale pentru susținerea și hrănirea celulelor spermatice, inclusiv molecule proteice și nutrienți precum zincul. De asemenea, deși spermatozoizii consumă o cantitate mare de energie, ei posedă capacitatea de a comuta la metode mai eficiente de utilizare și generare a energiei atunci când rezervele inițiale sunt pe terminate, ceea ce le-ar putea prelungi supraviețuirea, a menționat Barratt.

Tractul reproducător feminin contribuie, la rândul său, în mod esențial la supraviețuirea spermatozoizilor, furnizându-le energie sub formă de glucoză pe măsură ce aceștia avansează spre ovul, a observat Barratt. „[Spermatozoizii] dispun de propriile resurse energetice, dar acestea nu sunt suficiente pentru cinci sau șapte zile. Sursa suplimentară de energie trebuie să provină din tractul feminin”, a spus Barratt.

Mai mult, celulele care căptușesc tractul uterin par să ofere spermatozoizilor adevărate „stații de odihnă” pe parcursul călătoriei lor – de exemplu, în porțiunea inferioară a trompei uterine, numită și oviduct. În loc să se grăbească direct spre ovul, există dovezi că spermatozoizii își încetinesc ritmul și „acostează” în aceste rezervoare, a explicat Barratt. Aici, ei se atașează de celulele de suprafață și par să intre într-o stare de repaus, până când se desprind pentru sprintul final către ovul.

Studiile efectuate pe porci au relevat că spermatozoizii se leagă de niște zaharuri speciale, numite glicani, prezente pe celulele oviductului, iar cei care realizau această legătură supraviețuiau mai mult decât ceilalți. Cercetări similare pe alte specii de mamifere indică, de asemenea, că spermatozoizii care se atașează de celulele oviductului prezintă o mobilitate, o capacitate de fertilizare și o longevitate superioare.

Este posibil ca celulele oviductului să furnizeze substanțe nutritive și să inducă modificări celulare care contribuie la menținerea viabilității spermatozoizilor și la creșterea rezistenței acestora în tractul reproducător. „Există numeroase date care sugerează un schimb de molecule între spermatozoizi și oviduct și, mai mult, că spermatozoizii înșiși transmit semnale către oviduct”, a remarcat Barratt. Cu toate acestea, studiile detaliate asupra acestui proces la om sunt dificil de realizat și, prin urmare, limitate. „Nu cred că mecanismul este pe deplin elucidat încă”, a spus Barratt.

Avantajul evolutiv al supraviețuirii prelungite

Ceea ce este însă clar este faptul că spermatozoizii cu o durată de viață mai lungă conferă un avantaj reproductiv la specia umană. Cei care persistă mai multe zile în organismul feminin au șanse mai mari de a se sincroniza cu ovulația – scurta fereastră de timp în care un ovar eliberează un ovul pregătit pentru fertilizare. Capacitatea spermatozoizilor de a aștepta în aceste rezervoare din oviduct asigură, în esență, că sute de candidați sunt pregătiți și gata de acțiune în momentul apariției ovulului.

„Șansele de concepție sunt mai mari în preajma ovulației și în ziua ovulației propriu-zise. Dar dacă celulele spermatice pot fi deja prezente acolo, în așteptare, atunci acesta reprezintă un avantaj cert. Supraviețuirea pentru o perioadă mai lungă oferă această flexibilitate.”, a mai spus Barratt.

Acest avantaj nu este însă specific doar oamenilor. De fapt, spermatozoizii demonstrează abilități remarcabile de supraviețuire și la alte specii, unde pot rezista de mult mai multe ori decât cei umani. „Știm că sperma unor specii de lilieci este capabilă să supraviețuiască până la șase luni în tractul reproducător feminin. Există, de asemenea, câteva exemple extraordinare de supraviețuire a spermei timp de mai mulți ani în tractul reproducător feminin al reptilelor.”, a declarat Nixon.

Modul exact în care acești spermatozoizi reușesc să se agațe de viață pentru perioade atât de îndelungate reprezintă un alt mister fascinant ce așteaptă să fie descifrat. „Oamenii de știință nu au reușit încă să elucideze pe deplin mecanismele prin care se realizează această supraviețuire prelungită”, a concluzionat Nixon.