Câte „Porți spre Iad” există pe Pământ şi unde se află acestea?

De-a lungul timpului, multe locuri din întreaga lume au fost numite „Porți spre Iad”, din diverse motive – fie datorită peisajelor înfricoșătoare, fie pentru fenomenele naturale neobișnuite care par să sfideze înțelegerea umană. În cele ce urmează, vom explora câteva dintre aceste locuri fascinante și poveștile lor enigmatice.

Poarta lui Pluto, Turcia

În inima anticului oraș Hierapolis, situat lângă Pamukkale, se află faimoasa Poartă a lui Pluto. Acest loc, cunoscut în antichitate drept un „ploutonion”, era dedicat zeului morții, Pluto (Hades), și a fost redescoperit în anul 2013, deși a fost menționat în numeroase surse istorice.

Construcția sa includea o poartă care ducea spre o peșteră ascunsă, accesibilă doar preoților. Spectatorii erau martorii unor ceremonii stranii, unde tauri erau aduși la sacrificiu. Oamenii priveau cum animalele cădeau moarte în fața peșterii, în timp ce preoții, deși se aflau în apropiere, rămâneau nevătămați.

În zilele noastre, misterul a fost elucidat: peștera emite gaze toxice, în principal dioxid de carbon vulcanic, care se acumulează aproape de sol, omorând animalele, dar lăsând oamenii, aflați mai sus, neafectați. Așadar, ce părea odinioară a fi o poartă către lumea de dincolo, este acum o dovadă a fenomenelor geologice unice din această zonă.^[sursa]

Porți spre Iad: Poarta Iadului, Kenya

În estul Africii, Parcul Național Hell’s Gate din Kenya este un loc renumit pentru peisajele sale dramatice și activitatea geotermală intensă. Situat între lacul Naivasha și vulcanii Longonot și Suswa, parcul adăpostește defileul Ol Jorowa, cunoscut drept „Poarta Iadului”.

Acest defileu s-a format prin procese vulcanice și tectonice care au modelat întreaga regiune de-a lungul a milioane de ani. Astăzi, gheizerele și izvoarele termale continuă să emită aburi fierbinți din adâncurile pământului, alimentând vegetația rezistentă la temperaturi extreme. Numele „Poarta Iadului” evocă activitatea geologică intensă a zonei, dar și energia primordială care modelează acest tărâm sălbatic.

Craterul Darvaza, Turkmenistan

Craterul Darvaza, situat în deșertul Karakum din Turkmenistan, este o poartă modernă spre „iad” – creată, însă, de mâna omului. În 1971, explorările sovietice pentru petrol au dus la descoperirea unui vast zăcământ de gaze naturale. În urma unei prăbușiri accidentale a platformei de foraj, s-a format un crater uriaș, cu un diametru de aproximativ 70 de metri și o adâncime de 20 de metri.

Pentru a preveni eliberarea gazului metan în atmosferă, oamenii de știință au decis să dea foc craterului, presupunând că gazul se va consuma rapid. Dar focul arde și astăzi, transformând craterul într-o imagine apocaliptică a unui focar neîntrerupt, care i-a adus renumele de „Poarta Iadului”.

Prăpastia Batagaika, Siberia

În extremitatea înghețată a Rusiei, în inima Siberiei, se află o altă „poartă spre Iad” – prăpastia Batagaika. Acest crater masiv, cunoscut și sub numele de „Poarta către Lumea de Dincolo”, a apărut în anii 1960, când defrișările extensive din regiunea Sakha au destabilizat permafrostul. Rezultatul a fost o „mega-prăbușire”, o fractură gigantică în sol care continuă să se extindă cu fiecare an.

Acum, craterul Batagaika are o adâncime de peste 100 de metri și o lungime de aproape un kilometru. Procesul continuu de extindere este atribuit schimbărilor climatice care afectează regiunea, cu veri tot mai calde și ierni mai scurte, ce accelerează topirea permafrostului. Această combinație de factori naturali face ca prăpastia să devină tot mai amenințătoare, sugerând că nu doar pământul se schimbă, ci și stabilitatea întregii regiuni.

Aceste locuri ne amintesc de forțele misterioase și deseori incontrolabile ale naturii, care au alimentat mituri și legende de-a lungul secolelor. Fie că sunt fenomene geologice sau consecințe ale activităților umane, aceste „porți spre Iad” ne oferă o privire fascinantă asupra fragilității și măreției lumii noastre.