Câte specii de animale au dispărut de pe Pământ din cauza oamenilor?

Animalele dispar prea repede pentru ca cercetătorii să poată înregistra toate disparițiile cauzate de noi. Dar câte specii de animale au dispărut din cauza oamenilor, cel puţin de când există o oarecare evidenţă a acestora?

Oamenii sunt foarte buni la distrugerea vieții sălbatice. De la pasărea dodo, la broaștele aurii și până la tigrii tasmanieni, multe specii au sfârșit prin a fi nimicite din cauza combinației noastre unice de acțiuni distructive.

Câte specii de animale au dispărut din cauza oamenilor?

Oamenii de știință nu au un răspuns exact la această întrebare, iar estimarea numărului este complicată. Cu toate acestea, ar putea fi vorba de sute de mii.^[sursa]

Să începem cu extincțiile confirmate. În total, 777 de animale au dispărut de la începutul erei moderne, în anul 1500, conform Listei Roșii a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN).^[sursa]

Unele dintre aceste extincții ar fi putut fi naturale, dar oamenii au contribuit la aproape toate, dacă nu chiar la toate, având în vedere cât de mult am influențat natura, în special în ultimii 500 de ani.

Oamenii au început să fie responsabili de extincții cu mii de ani în urmă, cu mult înainte de anul 1500, dar cercetătorii nu existau pentru a studia aceste extincții și există suficientă incertitudine în ceea ce privește rata de extincție din prezent, astfel încât ne vom concentra pe ultimii 500 de ani.

IUCN a evaluat riscul de dispariție a doar aproximativ 5% din speciile cunoscute la nivel mondial, deci trebuie să existe mult mai multe dispariții care nu au fost înregistrate. Un studiu din anul 2022 publicat în revista Biological Reviews a sugerat că între 150.000 și 260.000 dintre toate speciile cunoscute ar fi putut dispărea începând cu anul 1500.^[sursa]

Cifrele erau atât de mari, încât l-au surprins pe autorul principal al studiului, Robert Cowie, profesor de cercetare la Universitatea din Hawaii. „M-am gândit, Doamne, am făcut vreo greșeală în calcule?”, a povestit Cowie.

Cowie nu făcuse nicio greșeală, dar estimările sale veneau cu atenționări semnificative. Pentru a calcula cifra, echipa sa a luat un eșantion aleatoriu de 200 de melci de uscat și, folosind studii științifice anterioare și consultarea experților, a determinat câți dintre melci au dispărut. Apoi, au calculat câte specii ar fi dispărut dacă toate speciile cunoscute ar fi suferit o rată de dispariție similară în mod constant pe parcursul a 500 de ani.

Rata de extincție pe care au calculat-o cercetătorii a fost de 150 până la 260 de extincții pe milion de specii-ani (E/MSY). Cu alte cuvinte, 150 până la 260 de extincții pe an pentru fiecare milion de specii de pe Pământ. Cowie a analizat, de asemenea, estimările extincției pentru alte grupuri de animale sălbatice, inclusiv amfibieni și păsări. Estimările au variat între 10 și 243 E/MSY, dar a existat un punct sensibil.

„Ele tind să se grupeze în jurul valorii de 100 [E/MSY]. Cred că este o valoare mai rezonabilă, nu prea conservatoare, dar nici prea exagerată.”, a spus Cowie.

Matematică misterioasă

Aplicarea a 100 E/MSY la metoda lui Cowie din anul 2022 sugerează că 100.000 din cele aproximativ 2 milioane de specii cunoscute au dispărut în ultimii 500 de ani. Cu toate acestea, această cifră nu ține cont de speciile de animale necunoscute.

Un studiu publicat în revista PLOS Biology în anul 2011 a estimat că există aproximativ 7,7 milioane de specii de animale pe Pământ. Dacă luăm această cifră și presupunem 100 E/MSY pe parcursul a 500 de ani, scăzând cele 3.850 de animale care ar trebui să dispară în mod natural pe parcursul a 500 de ani cu o rată de extincție de fond de 1 E/MSY, estimarea finală pentru numărul de dispariții de animale cauzate de oameni este de 381.150. Aceasta este o estimare aproximativă și ar trebui luată cu precauție.^[sursa]

Calculele nu reprezintă o certitudine

John Alroy, profesor asociat în cadrul Departamentului de Științe Biologice de la Universitatea Macquarie din Australia, lucrează la măsurarea diversității și extincției. Profesorul a declarat că el crede că este practic imposibil să se calculeze ratele moderne de extincție.

„Ar trebui să fim foarte precauți când încercăm să stabilim un număr pe baza literaturii existente. Părerea mea este că nu avem o idee foarte bună despre rata actuală de extincție.”, a spus Alroy.

Pentru a înțelege rata generală de extincție, cercetătorii trebuie să știe, în primul rând, câte specii există, a spus Alroy. Nu numai că o mare parte din fauna sălbatică a lumii este necunoscută științei, indiferent de estimări, dar, de asemenea, este adesea concentrată în regiuni insuficient studiate, cum ar fi tropicele. Pentru a înrăutăți lucrurile, insectele au mai multe specii decât orice alt grup de animale, însă știm puține despre ele în comparație cu grupurile de animale mai mari, cum ar fi mamiferele și păsările.

Deși va fi dificil, profesorul Alroy a propus estimarea ratei de extincție folosind datele din muzee pentru anumite grupuri de animale reprezentative pentru grupurile mai mari și studiind câte specii pierd în timp. „Ai vrea să știi câte specii ai avut înainte, [și] câte specii ai avut după.”, a spus Alroy.

Indiferent de rata exactă, profesorul Alroy este convins că oamenii sporesc rata extincției și că numărul extincțiilor este mult mai mare decât cele 777 înregistrate pe Lista Roșie a IUCN.

Spectrul larg de estimări E/MSY prezentate în studiile de până acum au, de asemenea, un lucru în comun: toate sunt mult mai mari decât rata naturală de fond. Potrivit lui Cowie, acest lucru este suficient pentru a spune că oamenii prejudiciază biodiversitatea Pământului.

„Indiferent dacă rata de extincție este de 100 E/MSY sau 20 E/MSY sau 200 E/MSY, tot este mult și tot este foarte rău.”, a conchis Robert Cowie.