Câți oameni sunt urmașii lui Ginghis Han în realitate?

Fie că îl admirați sau îl detestați – iar ambele poziții au argumente solide – Ginghis Han rămâne una dintre cele mai remarcabile figuri din istoria mondială. Născut ca Temüjin într-un trib nomad modest de lângă Lacul Baikal, el a devenit liderul care a unit Mongolia și a creat un imperiu colosal, întins de la granițele estice ale Chinei până la țărmurile Mării Adriatice.

Și totuși, în prezent, el este poate cel mai faimos pentru… moștenirea sa genetică.

Da, șansele sunt mari să fi auzit vreodată că o proporție surprinzătoare din populația actuală ar fi descendentă direct din Ginghis Han. Dar este adevărat? Este lumea plină de „urmași homeopați” ai marelui Han? Sau e doar o consecință inevitabilă a matematicii, la fel ca și probabilitatea de a fi rudă cu Carol cel Mare?

Câți oameni sunt urmașii lui Ginghis Han?

Originea acestei afirmații își are rădăcinile într-un studiu revoluționar din anul 2003, dedicat geneticii istorice. Cercetătorii au analizat probe de ADN prelevate de la 16 populații din Asia și au descoperit că aproape unul din 12 bărbați de pe continent împărtășea o linie cromozomială Y neobișnuită – una care, cel mai probabil, provine de la Ginghis Han.^[studiu]

Dar cum au ajuns la această concluzie? Evident, nu au avut acces la o mostră directă de ADN de la Han însuși. În schimb, au utilizat date istorice și indicii genetice pentru a completa tabloul. De exemplu, ipoteza că această linie Y unică s-ar putea datora doar unei creșteri naturale a populației a fost exclusă. „Dacă răspândirea ar fi rezultatul unei simple expansiuni demografice, ne-am aștepta să vedem mai multe linii genetice cu caracteristici similare de frecvență ridicată în diverse populații.”, au explicat cercetătorii. Dar acest lucru nu s-a confirmat.

Statistica a exclus și ideea unei întâmplări: probabilitatea ca linia genetică să fi apărut din hazard a fost de aproximativ una la zece-octoseptuagintilioane (un număr cu 237 de zerouri!). Este o cifră atât de colosală încât cercetătorii au fost nevoiți să creeze un termen nou pentru a o exprima.

Ce a determinat răspândirea liniei genetice?

Dacă nu întâmplarea sau selecția biologică directă au fost responsabile, ce altceva ar putea explica această expansiune? Un posibil răspuns este cultura. „Aceasta este o demonstrație clară că factorii culturali joacă un rol esențial în modelele de diversitate genetică umană”, a explicat geneticianul Spencer Wells, unul dintre coautorii studiului, pentru National Geographic.^[sursa]

În cazul lui Ginghis Han, poziția sa de lider suprem al unui imperiu vast a fost cheia. Armatele sale cucereau frecvent teritorii întinse, iar populațiile înfrânte erau adesea decimate, reducând drastic diversitatea genetică locală. Mai mult, urmașii direcți ai lui Ginghis Han au condus mari părți ale fostului imperiu mongol până în secolul al XIX-lea, perpetuând linia sa genetică.

Pe scurt, Ginghis Han – alături de fiii și nepoții săi – a fost „potrivit genetic” nu datorită abilităților fizice sau de vânătoare, ci datorită statutului său cultural și politic.

Moștenirea genetică a lui Ginghis Han

Analizele sugerează că aproximativ 8% dintre bărbații din regiunea fostului imperiu mongol și aproape unul din 200 la nivel global împărtășesc o linie genetică comună. Bazându-se pe date statistice, logice și istorice, cercetătorii sunt aproape siguri că această linie provine de la Ginghis Han.

Această descoperire evidențiază nu doar influența politică a lui Ginghis Han, ci și felul în care cultura poate modela, la propriu, structura genetică a umanității. Cu toate controversele care îl înconjoară, bătrânul Han continuă să modeleze lumea – chiar și la sute de ani după dispariția sa.

Câți copii a avut Ginghis Han?

Este bine cunoscut faptul că Ginghis Han a avut destule oportunități de a deveni strămoșul direct al milioane de oameni. Prima sa soție, Börte, i-a fost promisă la vârsta de nouă ani. Deși căsătoria a fost oficializată abia șapte ani mai târziu, Börte a devenit principala sa parteneră de viață, iar împreună au avut cel puțin patru fii recunoscuți oficial. Istoria mai menționează șase alte partenere principale: Yesugen, Yesui, Khulan, Möge Khatun (o concubină de seamă), Juerbiesu și Ibaqa Beki.

Legenda însă afirmă că Ginghis Han a avut până la 500 de concubine, majoritatea prințese sau femei nobile din triburile cucerite. Dacă ar fi să dăm crezare acestor relatări, numărul urmașilor săi ar putea fi colosal. Totuși, din cauza tradițiilor mongole, doar cei patru fii legitimi cu Börte au fost recunoscuți oficial, iar identitatea altor posibili copii, inclusiv cele cinci fiice născute de Börte, s-a pierdut în negura istoriei.

David Morgan, un renumit istoric al mongolilor, considera această prolificitate perfect credibilă. Într-un interviu pentru The New York Times din 2003, el menționa că fiul cel mare al lui Ginghis Han, Tushi, avea cel puțin 40 de fii documentați. „Este destul de clar ce făceau când nu erau pe câmpul de luptă”, a glumit Morgan.^[sursa]

Există alți lideri cu o moștenire genetică asemănătoare?

Deși Ginghis Han este considerat cel mai prolific „patriarh genetic” cunoscut, nu este singurul. În anul 2005, un alt studiu a descoperit o linie Y larg răspândită în Asia de Est, prezentă la unul din 30 de bărbați. Această descendență își are originea în urmă cu aproximativ 500 de ani, în perioada tranziției dinastiei Ming la dinastia Qing din China.

Studiul asociază această linie cu Nurhaci (1559–1626), întemeietorul dinastiei Qing, și cu Giocangga, bunicul său patern. Nobilimea manciuriană, descendenți direcți ai acestuia, avea privilegii sociale uriașe, inclusiv resurse materiale și posibilitatea de a întreține numeroase concubine. Acest sistem social a contribuit la răspândirea liniei genetice specifice în întreaga regiune.

Un alt exemplu notabil provine din Europa de Vest. Un studiu din anul 2006 a identificat o linie cromozomială Y comună unuia din cinci bărbați din Irlanda de Vest, atribuită lui Niall Noígíallach, sau Niall al celor Nouă Ostatici, un rege semi-legendar din secolul al V-lea. Cu toate că originea sa istorică este contestată, această linie genetică reprezintă un exemplu fascinant de influență dinastică.^[sursa]

Acestea sunt doar neamurile asociate cu nume cunoscute. În anul 2015, cercetătorii au identificat 11 linii cromozomiale Y dominante în Asia, inclusiv cele atribuite lui Ginghis Han și Giocangga, dar și alte nouă provenind de la strămoși anonimi care au trăit între anii 2100 î.Hr. și 700 d.Hr. Deși câțiva dintre aceștia ar putea fi identificați prin cercetări ulterioare, identitatea multora va rămâne probabil un mister.

Cifra adesea citată – 16 milioane de descendenți direcți ai lui Ginghis Han – este impresionantă, dar necesită o precauție critică. Problema majoră este lipsa ADN-ului direct al lui Ginghis Han. Chris Tyler-Smith, genetician evoluționist și autor al studiului original din anul 2003, subliniază această lacună: „Căutarea acestor legături este fascinantă, dar raționamentul folosit a fost unul indirect. Speranța mea este că, într-o zi, cineva va descoperi mormântul și rămășițele lui Ginghis Han.”

Până atunci, moștenirea genetică a lui Ginghis Han rămâne un amestec de date istorice și speculații științifice – dar fascinantă, fără îndoială, atât prin prisma puterii sale politice, cât și prin impactul său asupra istoriei genetice a lumii.