De ani de zile, oamenii de știință bănuiesc că o legătură misterioasă între intestin și creier ar putea deține secretele bolii Parkinson. Acum, un nou studiu vine să confirme această ipoteză, identificând microbii exacți care ar putea fi implicați și sugerând o cale de tratament neașteptat de accesibilă: vitaminele B.
Cercetarea, publicată în jurnalul științific npj Parkinson’s Disease, asociază anumite bacterii intestinale cu niveluri scăzute de riboflavină (vitamina B2) și biotină (vitamina B7) la pacienții cu Parkinson.
„Terapia cu suplimente care vizează riboflavina și biotina este promițătoare ca potențială cale terapeutică pentru ameliorarea simptomelor PD și încetinirea progresiei bolii”, a afirmat Hiroshi Nishiwaki, cercetător medical la Universitatea din Nagoya, citat de Science Alert.
Cauza bolii Parkinson ar putea fi în intestin
Boala Parkinson este o afecțiune neurodegenerativă care afectează aproape 10 milioane de oameni la nivel global. Adesea, simptomele inițiale, precum constipația și problemele de somn, pot apărea cu până la 20 de ani înaintea manifestărilor mai severe, cum ar fi demența și pierderea controlului muscular. Studii anterioare au arătat deja că modificări ale microbiomului intestinal preced cu mult timp aceste semne evidente.
Pentru a investiga mai adânc, echipa lui Nishiwaki a analizat probe fecale de la 94 de pacienți cu Parkinson și 73 de persoane sănătoase din Japonia, comparând datele cu cele din China, Taiwan, Germania și SUA.
Descoperirea a fost fascinantă: deși tipurile specifice de bacterii variau între țări, toate păreau să afecteze aceleași căi metabolice responsabile pentru sinteza vitaminelor B în organism. La persoanele cu Parkinson, modificările din comunitățile bacteriene erau constant asociate cu o scădere a riboflavinei și biotinei.
Dar cum duce această deficiență la simptomele bolii? Cercetătorii au demonstrat că lipsa acestor vitamine B este legată de o scădere a acizilor grași cu lanț scurt (SCFA) și a poliaminelor – molecule vitale pentru menținerea unui strat mucos sănătos în intestine.
„Deficiențele de poliamine și SCFA pot duce la subțierea stratului mucos intestinal, crescând permeabilitatea intestinală, ambele fiind observate în boala Parkinson”, a explicat Nishiwaki.
Acest strat protector slăbit, suspectează echipa, expune sistemul nervos intestinal la un nivel mai mare de toxine din mediul înconjurător, cum ar fi pesticidele, erbicidele și anumite substanțe chimice de curățare.
Expunerea la toxine duce la supraproducția de fibrile de α-sinucleină. Aceste molecule sunt cunoscute pentru faptul că se acumulează în celulele producătoare de dopamină din creier, provocând inflamație și, în cele din urmă, simptomele motorii și cognitive devastatoare ale bolii Parkinson.
Ideea nu este complet nouă. Un studiu din 2003 a constatat că doze mari de riboflavină, combinate cu eliminarea cărnii roșii din dietă, au ajutat la recuperarea unor funcții motorii la pacienți. Echipa lui Nishiwaki sugerează, prin urmare, că administrarea unor doze mari de vitamine B ar putea preveni o parte din aceste daune.
Desigur, boala Parkinson este complexă și este puțin probabil ca toți pacienții să aibă exact aceleași cauze. Soluția ar putea consta într-o abordare personalizată.
„Am putea efectua analize ale microbiomului intestinal la pacienți sau analize ale metaboliților fecali. Pe baza acestor rezultate, am putea identifica persoanele cu deficiențe specifice și le-am putea administra suplimente orale de riboflavină și biotină celor cu niveluri scăzute, creând astfel un tratament eficient.”, propune Nishiwaki.
