Ce este Efectul Streisand? De ce când vrei să ascunzi ceva, acel lucru devine mai evident?

Efectul Streisand este un fenomen prin care o încercare de a cenzura, ascunde sau devia atenția de la un anumit subiect nu face decât să atragă și mai multă atenție asupra acestuia. Numele provine de la un proces intentat în 2003 de cântăreața și actrița americană Barbra Streisand împotriva unui fotograf, proces care a avut exact efectul opus celui dorit: a scos în evidență tocmai fotografia pe care încerca să o facă să dispară de pe internet.

Streisand l-a dat în judecată pe fotograful Kenneth Adelman, fondatorul proiectului California Coastal Records Project, care documenta linia de coastă a Californiei din elicopter, postând peste 12.000 de fotografii online. Imaginile erau disponibile gratuit pentru utilizare non-comercială și fuseseră deja folosite de autorități în scopuri științifice. Una dintre fotografii surprindea conacul lui Streisand, iar artista, care fusese anterior hărțuită de fani, a intentat un proces de 50 de milioane de dolari, susținând că imaginea îi încalcă intimitatea și oferă indicii despre cum poate fi accesată reședința sa.^[sursa]

La momentul în care a fost deschis procesul, fotografia fusese descărcată doar de șase ori — de două ori chiar de avocații lui Streisand. Însă acțiunea în justiție a atras o avalanșă de atenție mediatică: în luna următoare, fotografia a fost vizualizată de peste 400.000 de ori și a fost preluată de site-uri de știri și alte platforme online. În final, demersul lui Streisand de a face fotografia să dispară a avut efectul contrar — a amplificat vizibilitatea acesteia. Artista a pierdut procesul și a fost obligată să plătească cheltuielile de judecată ale lui Adelman. Imaginea este și acum disponibilă pe internet.

Efectul Streisand

Totuși, termenul Efectul Streisand a fost folosit pentru prima dată abia doi ani mai târziu. Într-o postare pe blogul Techdirt, fondatorul Mike Masnick a relatat un caz în care hotelul Marco Beach Ocean Resort din Marco Island, Florida, a trimis un ordin de încetare și desistare către site-ul Urinal.net, care publicase informații despre unul dintre pisoarele hotelului — vizibil, potrivit site-ului, din holul clădirii.

La finalul postării, Masnick a ridicat o întrebare esențială: „Cât va mai dura până când avocații vor înțelege că, încercând să elimine de pe internet ceva ce nu le place, nu fac decât ca acel lucru — pe care majoritatea oamenilor nici nu l-ar fi observat — să ajungă la un public mult mai larg? Să-i spunem Efectul Streisand.”

Fenomenul Efectului Streisand a existat și înainte de procesul intentat de Barbra Streisand. În cultura chineză, acesta e surprins de expresia „yù gài mí zhāng”, care s-ar putea traduce prin „încercarea de a ascunde ceva nu face decât să-l scoată și mai mult în evidență”. Totuși, apariția internetului a amplificat și răspândit acest efect la o scară fără precedent.

În anul2012, o instanță superioară din Regatul Unit a obligat cinci furnizori de internet să blocheze accesul la The Pirate Bay, un cunoscut site suedez de partajare a fișierelor. Ironia? Mediatizarea deciziei a dus la o creștere a traficului pe site cu peste 10 milioane de vizite.

Un alt exemplu notabil a avut loc în anul 2013, când agenția franceză de informații Direction Centrale du Renseignement Intérieur (DCRI) a cerut editorilor Wikipedia să modifice un articol despre baza militară Pierre-sur-Haute, susținând că include informații clasificate. Fundația Wikimedia a refuzat solicitarea, invocând lipsa unor dovezi clare privind încălcarea. Ulterior, DCRI ar fi constrâns un voluntar Wikipedia să șteargă articolul, sub amenințarea arestării. Articolul a fost repus rapid online de alt contribuitor, iar povestea s-a viralizat. Rezultatul? „Pierre-sur-Haute” a devenit cea mai accesată pagină de pe versiunea franceză a Wikipedia.

Cercetările arată că cenzura poate avea efectul opus celui scontat, mai ales atunci când publicul percepe că o autoritate încearcă să suprime libertatea de exprimare. Asta poate stârni indignare, în special dacă partea afectată este un outsider sau un cetățean obișnuit. În plus, cenzura alimentează curiozitatea: interzicerea unei cărți sau a unui site tinde să crească interesul pentru acel conținut. Oamenii vor, în mod firesc, să afle singuri ce anume a fost considerat inacceptabil.