Ce este firida, cuvântul pe care îl auzim într-o melodie celebră?

În ultima perioadă, un cuvânt aparent banal a stârnit curiozitatea multor români: „firidă”. Expresia a devenit extrem de populară după lansarea melodiei „Un trandafir crește la firida mea”, ceea ce a determinat numeroase căutări pe Google pentru a descoperi sensul exact al termenului. Dar ce este firida și care este rolul său?

Ce este firida din punct de vedere arhitectural?

Firida este o adâncitură de formă variabilă, asemănătoare unei nișe, care este lăsată într-un perete, într-o sobă sau într-o altă structură arhitecturală. Aceasta poate avea un scop pur decorativ sau unul funcțional. Firidele sunt adesea întâlnite în arhitectura tradițională românească, mai ales în zonele montane, unde serveau drept spațiu de depozitare sau element decorativ în interiorul și exteriorul locuințelor.

În Moldova, firidele apar frecvent în decorul fațadelor bisericilor și mănăstirilor, dispuse într-un singur registru sub cornișă. Aceste elemente arhitecturale nu doar că îmbogățesc aspectul construcțiilor, dar și contribuie la estetica și identitatea acestora. Firida, însă, ca element arhitectural este mult mai veche, putând fi observată și în situl de la Șinca Veche.^[sursa]

Originea și utilizarea termenului „firidă”

Cuvântul „firidă” provine din limba bulgară și a fost adoptat în limba română cu același sens arhitectural. De-a lungul timpului, acest termen a fost folosit și în literatură, fiind menționat de mari scriitori români, dar și de străini.

Exemple din operele literare:

• „Cînd a bătut iarăși de trei ori clopotul în dungă, s-a arătat un crainic în firida clopotniței care da spre tîrg și a răcnit cu glas înalt” – Mihail Sadoveanu;
• „Luă lampa și o puse pe firida ferestrei, care da în gang” – Ion Luca Caragiale;
• În romanul „Firida Rușinii” al autorului albanez Ismail Kadare, titlul însuși face referire la o firidă specială din zidurile Istanbulului, unde erau expuse capetele trădătorilor ca avertisment public.

Aceste pasaje ilustrează utilizarea termenului în diferite contexte și confirmă prezența sa în patrimoniul cultural românesc și nu numai.

În arhitectura religioasă, firidele sunt folosite pentru a adăposti icoane, statui ale sfinților sau alte elemente de cult. Acestea pot fi găsite atât pe pereții exteriori, cât și în interiorul bisericilor și catedralelor. Rolul lor este de a oferi un spațiu de expunere vizibil și protejat pentru obiectele de cult sau de a accentua simetria și estetica unei construcții.

Diferența dintre firidă și firidă de branșament

Deși termenul „firidă” este folosit în arhitectură, există și o utilizare tehnică a acestuia în domeniul instalațiilor electrice. Firida de branșament este un compartiment în care sunt instalate contoarele electrice și echipamentele de protecție pentru rețeaua electrică a unei clădiri.

Astfel, diferențele principale între firida arhitecturală și firida de branșament sunt:

• Funcționalitatea: Firida arhitecturală are un scop decorativ sau de depozitare, în timp ce firida de branșament este destinată componentelor electrice.
• Localizarea: Firida arhitecturală se găsește în construcții istorice, biserici, case tradiționale, în timp ce firida de branșament este un element tehnic al rețelelor de distribuție a energiei electrice.

Legătura dintre firidă și melodia „Un trandafir crește la firida mea”

Popularitatea cuvântului „firidă” a crescut exponențial datorită cântecului de petrecere „Un trandafir crește la firida mea”, interpretat de formația Alb și Negru. Această melodie este, de fapt, o adaptare a unui cântec armeneasc și descrie dragostea dintre doi tineri despărțiți de distanță.

Firida, în acest context, poate simboliza un spațiu intim, un colț al casei în care cineva își așază o floare, un element decorativ ce evocă romantism și nostalgie.

Firida este mai mult decât o simplă nișă într-un perete – este un element cu valoare estetică, culturală și arhitecturală. De la construcțiile tradiționale românești și până la bisericile medievale, firida a fost folosită pentru a îmbogăți decorul și pentru a crea un spațiu funcțional. În același timp, datorită popularității dobândite recent, acest termen a reușit să atragă atenția noilor generații, oferind o punte între trecut și prezent.

Indiferent dacă este folosită pentru a adăposti o icoană, un trandafir sau un contor electric, firida rămâne un element arhitectural deosebit, cu o semnificație aparte în cultura românească.