Oamenii de ştiinţă sunt convinşi că „particula lui Dumnezeu” are un rol esenţial în descifrarea Universului. „Particula lui Dumnezeu” sau bosonul Higgs este una dintre temele principale de cercetare ale savanţilor de la CERN.
CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară) are sediul în Geneva, Elveţia şi este cel mai mare laborator ştiinţific din lume.
Bosonul Higgs, numit astfel după fizicianul britanic Peter Higgs și supranumit „particula lui Dumnezeu”, este o particulă elementară din familia bosonilor, care face parte din mecanismul de rupere spontană a simetriei ce conferă masă celorlalte particule elementare.
Existenţa acestei particule a fost prezisă de către Peter Higgs, profesor la Universitatea Edinburgh, în anul 1964. Cu toate acestea, nu s-a reuşit observarea ei timp de mai bine de patru decenii.
În anul 2012, conducerea de la CERN le-a cerut savanţilor să atingă “nivelul cinci sigma”. Acest lucru însemna o certitudine în proporţie de 99.99995% că „particula lui Dumnezeu” a fost descoperită.
Laboratorul de la CERN
La CERN a luat naştere WWW (world wide web) sau internetul pe care îl folosim cu toţii astăzi.
În prezent, funcția primară a complexului CERN este de a furniza acceleratoare de particule elementare și alte tipuri de infrastructuri necesare fizicii particulelor de energii înalte.
Dacă am săpa un puţ adânc de 100 de metri în mijlocul satului francez Crozet, am nimeri peste un decor care aminteşte de ascunzătorile subterane ale unor eroi din filmele americane.
Un tunel cu diametrul de trei metri, luminat extrem de puternic, se pierde în depărtare.
Tunelul este întrerupt la fiecare câţiva kilometri de încăperi înalte, ticsite cu structuri grele de oţel, cabluri, conducte, fire, magneţi, tuburi, cilindri, pasarele şi dispozitive misterioase.
Acest „iad tehnologic” este de fapt un mare instrument ştiinţific. Mai exact un accelerator de particule – cel mai puternic tun atomic construit vreodată.
Rolul acceleratorului de particule este de a ciocni fascicule de protoni la viteza luminii. Astfel, spun savanţii, vor fi recreate condiţiile care au existat cu o fracţiune de secundă după Big Bang.
Large Hadron Collider
Acceleratorul se numeşte Large Hadron Collider (LHC), iar scopul său este simplu, dar ambiţios: să spargă codul lumii fizice şi să descopere din ce e făcut Universul.
Moleculele sunt formate din atomi. Atomii sunt formaţi din particule numite protoni, neutroni şi electroni. Protonii şi neutronii (ei sunt „hadronii“ care dau numele acceleratorului LHC) sunt făcuţi din lucruri ciudate, numite quarcuri şi gluoni.
Un concept cu adevărat extraordinar, reieşit din ultimul secol de cercetări, este acela că Universul pe care îl vedem a fost odată mai mic decât un atom.
De aceea, savanţii preocupaţi de fizica particulelor vorbesc despre cosmologie, iar cosmologii vorbesc despre fizica particulelor: existenţa noastră, întregul nostru cosmos s-au născut din lucruri petrecute la cea mai mică scară imaginabilă.
Teoria Big-Bangului ne spune că, odată, Universul cunoscut nouă nu avea deloc dimensiuni. Universul nu exista sus sau jos, stânga sau dreapta, nu exista trecerea timpului, iar legile fizicii de atunci ne depăşesc imaginaţia.
Descoperirea bosonului Higgs
Deşi în anul 2012 au apărut primele rezultate pozitive, descoperirea Bosonului Higgs a fost declarată oficial de către CERN în martie 2013. Gradul de certitudine al descoperirii Bosonului Higgs este de 99,9999%.
Rolf Dieter Heuer a fost directorul general al CERN între anii 2013-2015. Cercetător în fizica particulelor şi profesor universitar la Hamburg, Heuer a fost cel care a condus echipa de cercetători care a descoperit „particula lui Dumnezeu”.
- Recomandat: Cât de mare este Universul?
În anul 2016, Heuer a acordat un interviu agenţiei Mediafax. Printre altele, reporterul i-a cerut omului de ştiinţă să explice, pe înţelesul tuturor, ce reprezintă „particula lui Dumnezeu”.
„Bosonul explică de ce noi existăm. Bosonul Higgs ne arată cum particulele fundamentale, din care suntem cu toţii compuşi, cum au ele masă. Dacă particulele nu ar avea masă, nu ar fi capabile de coeziune prin care să se compună materia. Fără masă, s-ar comporta la fel ca fotonii (particulele de lumină), adică ar zbura prin univers cu viteza luminii. Noi putem exista fizic datorită faptului că particulele acestea au masă, masa fiind dată de bosonul Higgs, aceasta este importanţa lui”, a fost răspunsul lui Heuer.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
