Deși mulți au auzit despre abac, puțin sunt cei care știu ce înseamnă. Abacul este un dispozitiv de calcul, probabil de origine babiloniană, care a jucat un rol esențial în comerț timp de secole. Considerat strămoșul mașinii de calcul și al computerului modern, abacul a evoluat de-a lungul timpului, adaptându-se nevoilor de numărare și operațiuni matematice.
Cel mai vechi tip de „abac” ar fi fost o placă sau o lespede acoperită cu nisip, pe care babilonienii trasau litere și simboluri pentru scriere. Termenul „abac” provine, cel mai probabil, din grecescul abakos, derivat dintr-un cuvânt semitic, precum ebraicul ibeq („a șterge praful”) și substantivul abaq („praf”). Inițial utilizat pentru scris, abacul a fost adaptat treptat pentru numărare și calcule, ceea ce a dus la modificarea și perfecționarea formei sale.
În timp, suprafața acoperită cu nisip a fost înlocuită cu o tablă marcată cu linii și dotată cu contoare mobile, fiecare poziție reprezentând o valoare numerică (unități, zeci, sute etc.). Abacul roman, de exemplu, avea caneluri special concepute pentru a ghida mișcarea contoarelor, facilitând astfel calculele. O variantă mai cunoscută și utilizată și în prezent este abacul cu mărgele înșirate pe fire.[sursa]
Pe parcursul Evului Mediu, abacul era folosit pe scară largă în Europa, în lumea arabă și în Asia, devenind un instrument esențial pentru comercianți și contabili. În Japonia, a fost introdus în secolul al XVI-lea. Totuși, odată cu adoptarea sistemului de notație hindus-arab, bazat pe poziția cifrelor și pe utilizarea zeroului, abacul a fost treptat înlocuit. Chiar și așa, acesta a rămas un instrument de calcul frecvent utilizat în Europa până în secolul al XVII-lea.
Astăzi, deși calculatoarele electronice au preluat complet rolul său, abacul continuă să fie folosit în unele regiuni din Orientul Mijlociu, China și Japonia, unde este apreciat pentru simplitatea și eficiența sa.
Abacul în civilizațiile antice
Primele abace au apărut în jurul anului 3.000 î.Hr. și au fost utilizate în diverse civilizații antice, precum cea babiloniană, chineză, greacă și romană. Abacul a fost deosebit de important în aceste societăți datorită sistemelor numerice utilizate, care necesitau un instrument eficient pentru efectuarea calculelor.
Abacul roman
Abacul roman avea două serii de opt baghete, pe care se deplasau jetoane sau bile perforate (abaculi). Acestea indicau valorile numerice progresive de la dreapta la stânga: uncii (subdiviziuni), unități, zeci, sute, până la milioane. Acest tip de abac era utilizat în comerț, fiscalitate și inginerie, facilitând calcule precise.
Abacul chinezesc
Cunoscut sub numele de suàn pán, abacul chinezesc era compus din două serii de 13 baghete, fiecare având bile perforate: două deasupra unei bare centrale (cu valoare de 5) și cinci dedesubt (cu valoare de 1). Acest sistem zecimal permitea efectuarea rapidă a calculelor aritmetice. Abacul era folosit încă din secolul al XIII-lea, devenind un instrument de bază în China începând cu secolul al XIV-lea.
Abacul japonez
Numit soroban, abacul japonez este format din 25 de fire verticale, fiecare cu cinci bobițe, dintre care patru sub o bară orizontală și una deasupra. Bobițele inferioare au valoarea de 1, iar cea superioară are valoarea de 5. Prin combinarea acestora, se pot efectua operațiuni aritmetice complexe. Sorobanul este considerat cel mai rapid dintre toate abacele, iar utilizatorii antrenați pot efectua calcule mintale extrem de rapide.
Un exemplu remarcabil este cel al campionilor japonezi, care pot aduna mintal 10 numere de câte cinci cifre fiecare în doar trei secunde.
Abacul incaș
Incașii utilizau un sistem unic de calcul numit yupana. Acesta consta în mai multe recipiente aranjate pe rânduri, în care erau plasate boabe de fasole sau pietricele. Valoarea numerelor era determinată de poziția recipientului și numărul de boabe conținute. Deosebit de sistemele europene și asiatice, yupana nu utiliza cifra zero, iar reprezentarea numerelor putea varia.
Evoluția și declinul abacului
În Evul Mediu, abacul era utilizat pe scară largă în Europa, lumea arabă și Asia, fiind un instrument esențial pentru comercianți și contabili. Cu toate acestea, odată cu adoptarea notației hindus-arabe, care introducea valoarea pozițională și cifra zero, abacul a fost treptat într-un proces de declin.
Deși în Europa a fost utilizat până în secolul al XVII-lea, dezvoltarea mașinilor mecanice de calcul și, mai târziu, a computerelor electronice a dus la abandonarea sa aproape completă.
Utilizarea contemporană
Astăzi, abacul este utilizat în principal în câteva regiuni din Orientul Mijlociu, China și Japonia, unde este apreciat ca instrument auxiliar pentru contabili și comercianți.
De asemenea, în multe țări, inclusiv în Europa și SUA, abacul este folosit în educația copiilor din școala primară pentru a le dezvolta abilitățile matematice de bază. Acesta permite o mai bună înțelegere a conceptului de număr și a operațiunilor aritmetice, ajutând copiii să facă tranziția de la obiecte concrete la reprezentări numerice abstracte.
Așadar, de la nisipurile babiloniene până la versiunile moderne utilizate în educație, abacul a traversat milenii, evoluând odată cu societatea. Deși depășit de tehnologia modernă, rămâne un simbol al progresului matematic și al ingeniozității umane, având încă un loc important în istoria calculului.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
