Fauna sălbatică a Australiei este renumită pentru ciudățeniile sale, dar într-un colț liniștit al țării, solul însuși pare să prindă viață, emițând sunete de gâlgâit și sorbit. Zgomotele provin de la o creatură incredibilă: o râmă uriașă, care poate fi mai lungă decât o masă de biliard.
Cunoscută sub numele de râma gigantică din Gippsland (Megascolides australis), această specie atinge o lungime medie de aproximativ 1 metru și un diametru de 2 centimetri, fiind comparabilă cu o bâtă de baseball ca lungime și cu o lumânare ca grosime. Exemplarele excepționale pot ajunge însă la o lungime uimitoare de până la 3 metri, arată IFL Science.
Această dimensiune impresionantă o clasează printre cele mai mari specii de râme de pe Pământ, cel puțin dintre cele cunoscute. Deși la nivel global au fost denumite circa 6.000 de specii de râme, oamenii de știință estimează că ar putea exista aproape 30.000, majoritatea ascunse în adâncurile solului, departe de privirile cercetătorilor.
Râmele gigantice africane (Microchaetus rappi) dețin recordul pentru cea mai mare râmă din lume, după ce un exemplar de 6,7 metri a fost descoperit în anul 1967. Totuși, acela a fost un caz excepțional, lungimea medie a speciei fiind de aproximativ 1,8 metri.
Cea mai mare râmă: cum trăiește și cum arată
Ai crede că o râmă de dimensiunile celei din Gippsland ar fi ușor de observat, însă aceste creaturi sunt extrem de evazive. Habitatul lor este restrâns la doar cinci locații cunoscute în Gippsland, o regiune din sud-estul Australiei, unde trăiesc în solul argilos și umed de pe dealuri și de pe malurile pârâurilor.
La înfățișare, seamănă cu o râmă obișnuită, dar este semnificativ mai mare, mai groasă și are o nuanță subtilă gri-violet.
Asemenea majorității viermilor, își petrece aproape întreaga viață în subteran. Singurele momente când pot fi văzute la suprafață sunt atunci când ploile torențiale sau inundațiile le umplu galeriile. Există însă o metodă simplă de a le detecta prezența: dacă bați cu piciorul în pământ, s-ar putea să auzi un zgomot distinct de sorbit și scârțâit. Acesta este sunetul lor, retrăgându-se rapid mai adânc în solul saturat de apă pentru a scăpa de pericol.
Misterul și fragilitatea unei râme gigantice
În ciuda staturii lor impunătoare, acești viermi colosali sunt surprinzător de fragili. Corpurile lor se pot rupe cu ușurință dacă sunt manipulați prea brusc, sângerând cu un sânge de un roșu aprins. Relatările despre câmpurile „înroșite de sânge” în urma primelor arături nu sunt doar o anecdotă macabră, ci un simbol tragic al conflictului dintre dezvoltarea umană și ecosistemele delicate. Acest gigant blând, care a prosperat mii de ani în adâncurile pământului, a fost expus și decimat de o singură acțiune mecanică, subliniind o responsabilitate directă: protejarea sa înseamnă, de fapt, protejarea ultimelor fâșii de habitat nealterat.
Viața lor sexuală este, în mare parte, un mister. Fiind hermafrodite, fiecare individ posedă atât organe sexuale masculine, cât și feminine. În timpul reproducerii, doi viermi fac schimb de spermă, pe care o folosesc apoi pentru a-și fertiliza propriile ouă. Procesul exact nu a fost însă niciodată observat de oameni, deoarece se desfășoară în totalitate în subteran.
În sezonul de primăvară și vară, o râmă poate depune un singur ou translucid, de culoarea chihlimbarului, având dimensiunea unui ou mic de găină și o coajă foarte subțire. Din acest ou, care are nevoie de peste un an pentru a ecloza, iese un singur pui. Incapacitatea de a le reproduce în captivitate, în ciuda eforturilor, demonstrează cât de complex și subtil este habitatul lor natural.
Condițiile specifice de presiune, umiditate și compoziție a solului, pe care încă nu le înțelegem pe deplin, sunt esențiale pentru supraviețuirea speciei. Prin urmare, fiecare râmă gigantă este un tezaur de informații biologice, un mister pe care riscăm să-l pierdem înainte de a-l putea descifra.
Existența râmei gigantice din Gippsland este un studiu de caz despre specializarea extremă. Dimensiunile sale impresionante și, paradoxal, fragilitatea sa, nu sunt defecte, ci rezultatul unei adaptări perfecte la un mediu extrem de stabil: solul argilos, umed și neperturbat. Această dependență totală de un habitat restrâns o transformă într-un barometru viu pentru sănătatea acestui ecosistem unic.
Din cauza tuturor acestor provocări, râma gigantică din Gippsland este clasificată drept „vulnerabilă” la extincție pe Lista Roșie a IUCN. Asemenea multor alți giganți blânzi ai planetei, este o specie care se confruntă cu un viitor incert pe o planetă aflată în continuă schimbare.
