Atunci când astronomii au studiat un text hindus antic cunoscut sub numele de Rig Veda, au descoperit că acesta reprezintă cea mai veche scriere despre o eclipsă descoperită până acum, un eveniment care a avut loc acum aproximativ 6.000 de ani.
Rig Veda, o colecție de imnuri și ziceri provenind din diverse școli religioase și filozofice, a fost compilată în jurul anului 1500 î.Hr. Ca multe alte texte religioase, acesta menționează evenimente istorice. Majoritatea acestor evenimente sunt contemporane cu perioada în care textul a fost scris, însă unele dintre ele datează din vremuri mult mai îndepărtate. De exemplu, diverse pasaje din Rig Veda fac referire la poziția Soarelui la răsărit în timpul echinocțiului de primăvară. Un pasaj descrie echinocțiul de primăvară ca având loc în constelația Orion, iar altul îl plasează în Pleiade.
Aceste descrieri le permit astronomilor să dateze aceste referințe, deoarece, pe măsură ce Pământul se rotește în jurul axei sale, acesta suferă o mișcare precesională care modifică poziția relativă a evenimentelor astronomice importante. În prezent, echinocțiul de primăvară are loc în constelația Pești. Acesta se afla în Orion în jurul anului 4500 î.Hr. și în Pleiade în jurul anului 2230 î.Hr., ceea ce sugerează că Rig Veda a înregistrat amintiri ale unor evenimente ce au avut loc cu mult înainte de compilarea sa.
Cea mai veche scriere despre o eclipsă, ascunsă printre texte mitologice
Limbajul din Rig Veda este extrem de simbolic și alegoric, ceea ce face dificilă distingerea dintre poveștile mitologice și cele istorice. Cu toate acestea, doi astronomi, Mayank Vahia de la Institutul Tata de Cercetare Fundamentală din Mumbai (India) și Mitsuru Soma de la Observatorul Astronomic Național din Japonia, cred că au descoperit cea mai veche referire cunoscută la o eclipsă.
Descoperirile lor au fost publicate în Journal of Astronomical History and Heritage.[studiu]
Pasajele respective sunt expresive și evocatoare, descriind Soarele ca fiind „străpuns” de întuneric și sugerând că ființe malefice au făcut ca „arta magică” a Soarelui să dispară. Astronomii au observat că aceste pasaje nu fac nicio referire la mitologia hindusă mai recentă legată de eclipse, cum ar fi povestea lui Rahu și Ketu, ceea ce indică faptul că aceste texte au fost scrise înainte de apariția acestor mituri.
Fascinația umană pentru eclipse
Alte pasaje au ajutat astronomii să determine perioada în care a avut loc această eclipsă de Soare. Evenimentul a avut loc când echinocțiul de primăvară se afla în constelația Orion și s-a produs, de asemenea, cu doar trei zile înainte de echinocțiul de toamnă.
A fost o eclipsă totală de Soare și probabil s-a observat în regiunea în care trăiau viitorii scriitori ai Rig Veda. Astronomii au identificat două date posibile care îndeplinesc aceste criterii: 22 octombrie 4202 î.Hr. și 19 octombrie 3811 î.Hr. Ambele date sunt anterioare celor mai vechi mențiuni cunoscute ale unei eclipse; de exemplu, o tabletă de lut descoperită în Siria a înregistrat o eclipsă fie în anul 1375 î.Hr., fie în 1223 î.Hr., iar o gravură pe piatră din Irlanda ar putea face referire la o eclipsă din anul 3340 î.Hr.[sursa]
Această nouă referință din Rig Veda evidențiază modul în care eclipsele totale de Soare i-au captivat pe oamenii din antichitate și cum textele antice pot contribui la cunoștințele noastre actuale despre evenimentele cerești.
