Cel mai bogat om din istorie şi averea colosală a lui Mansa Musa

Atunci când vorbim despre oameni bogaţi, inevitabil ne vin în minte nume precum Bill Gates, Jeff Bezos sau Elon Musk.

Dar cine a fost cel mai bogat om din istorie şi ce avere a avut? Să începem cu cea de-a doua parte a întrebării. Vorbim despre o avere cu câteva sute de miliarde de dolari mai mare decât cea a celui mai bogat om din prezent.

Bogăţia africană

Mansa Musa, conducătorul Imperiului Mali a fost suveranul care a avut mai mult aur decât toţi regii europeni contemporani cu el.

Mansa Musa a trăit în urmă cu peste 600 ani, în secolul al XIV-lea. Regele vest-african a condus Imperiul Mali, care se întindea pe teritoriul statelor Mali, Ghana şi Timbuktu.

Averea regelui din Mali se măsura în aur, iar valoarea pe care ar avea-o în prezent este foarte greu de estimat. Deşi multe voci spun că bogătia lui Mansa Musa era atât de mare încât nu poate fi estimată, se spune că în anul 1331, când regele a murit, averea sa era de aproximativ 400 de miliarde de dolari.

Regele Musa nu a ştiut vreodată cât de bogat a devenit în timpul vieţii, ori că va deveni cel mai bogat om din istorie. Spre deosebire de Europa, Nordul Africii sau Asia, Africa sub-sahariană nu a fost niciodată unită sub una sau mai multe religii monoteiste. De asemenea, regiunea nu a fost unită nici sub graniţele unui oraş-stat.

Unele societăţi umane africane nu prezentau caracteristicile unui stat unitar. Acestea era mai degrabă coagulate în jurul unei căpetenii sau familii conducătoare, care nu exercitau totuşi o autoritate centralizată asupra propriilor supuşi.

Actul de a domni peste astfel de societăţi nu se asemăna cu dezideratele şi obligaţiile unui monarh european. Din punct de vedere economic, nordul Africii era deja integrat comercial în lumea mediteraneană şi cea arabă. În schimb, Africa de dincolo de Sahara era cum nu se poate mai diferită. Economiile de aici erau unele de subzistenţă, locale şi uneori doar, regionale.

Cum a ajuns Musa cel mai bogat om din istorie

Mansa Musa s-a născut în 1280 într-o familie de conducători. Fratele său, Mansa Abu-Bakr, a condus imperiul până în 1312, când a abdicat pentru a participa la o expediţie. Conform istoricului sirian al secolului XIV Shibab al-Umari, Abu-Bakr a fost obsedat de Oceanul Atlantic. El a participat la o expediţie cu o flotă de 2.000 de nave şi mii de bărbaţi, femei şi sclavi, dar nu s-au mai întors niciodată.

Mansa Musa a moştenit regatul în mod neaşteptat. În dialectele locale, Mansa Munsa înseamnă „Regele Regilor”. Sub domnia lui, regatul Mali a crescut semnificativ. A anexat 24 de oraşe, inclusiv Timbuktu. Regatul se întindea pe aproximativ 3.200 de kilometri, de la Oceanul Atlantic până la Nigerul modern. Acesta cuprindea teritorii ce astăzi înseamnă Senegal, Mauritania, Mali, Burkina Faso, Niger, Gambia, Guineea-Bissau, Guineea şi Coasta de Fildeş.

Cu un teritoriu atât de vast, Musa a avut acces la resurse precum aurul şi sarea. În timpul domniei sale, imperiul din Mali deţinea aproape jumătate din aurul lumii vechi.^[1] Toate aceste bogăţii aparţineau regelui.

Călătoria la Mecca

Se spune că un musulman trebuie să ajungă măcar o dată în viaţă la Mecca. Mansa Musa, musulman devotat, a decis să meargă în pelerinaj la Mecca, un traseu de 6.500 de kilometri, trecând prin deşertul Sahara şi Egipt.

Pelerinajul regelui Musa a intrat în istorie prin fastul şi opulenţa nemaivăzută. Regele a părăsit Mali cu o caravană de 60.000 de bărbaţi. Şi-a luat întreaga curte regală, oficiali, soldaţi, animatori, comercianţi, 12.000 de sclavi, cămile şi un cârd imens de capre şi oi pentru hrană. Practic, era un oraş întreg care se mişca prin deşert. Un oraş ai cărui locuitori erau îmbrăcaţi în brocart de aur şi mătase persană.

Fiecare dintre cele 100 de cămile cărau kilograme de aur pur. Când caravana lui a poposit în Egipt, regele Mansa Musa a dăruit atâta aur oamenilor, încât a provocat scăderea preţului aurului în întreaga regiune. Odată ajuns în Mecca, darurile regelui Musa au destabilizat economia locală.

Influxul de aur adus de Musa în inima islamului a dus la deprecierea aurului în deceniile viitoare. Experţii estimează că, din cauza deprecierii aurului, pelerinajul lui Mansa Musa a dus la pierderi economice de peste 1,5 miliarde de dolari în Orientul Mijlociu.

Musa era extrem de inteligent şi a înţeles efectele pe care le-a avut asupra economiei locale. Din acest motiv, s-a oferit să cumpere o parte din aurul dăruit, pentru a echilibra monedele locale.

Revenirea în Mali

Mansa Musa s-a întors din Mecca cu câţiva savanţi islamici, printre care un poet şi arhitect care a proiectat faimoasa Moschee Djinguereber.

Regele l-ar fi plătit pe poet cu 200 de kilograme de în aur, care în banii de astăzi ar fi de 8,2 milioane de dolari. Pe lângă încurajarea artei şi arhitecturii, Musa a finanţat literatura, a construit şcoli, biblioteci şi moschei. Oraşul Timbuktu a devenit un centru de educaţie. Oamenii au călătorit distanţe impresionante pentru a studia la ceea ce urma să devină Universitatea Sankore.

Sfârşitul lui Mansa Musa

Mansa Musa a murit în anul 1337, la vârsta de 57 de ani. Imperiul a fost moştenit de fiii săi, Mansa Maghan – care a fost succesorul său – şi apoi Mansa Suleyman. Aceştia nu au putut ţine unit imperiul, care s-a prăbuşit în scurt timp.

Sosirea ulterioară a europenilor în regiune a reprezentat sfârşitul Imperiului Mali.