Cel mai mare parc eolian offshore din lume tocmai și-a conectat primul cablu submarin la coasta Regatului Unit. Odată finalizat, proiectul Hornsea 3 va genera 2,9 gigawați, o capacitate capabilă să alimenteze peste 3,3 milioane de locuințe, marcând un pas istoric pentru independența energetică europeană.
Dincolo de aspectul pur ingineresc, conectarea acestui prim cablu transformă proiectul dintr-un ambițios șantier acvatic într-un nod funcțional al rețelei energetice continentale.
Proiectul a atins o bornă critică în procesul său de construcție pe data de 26 martie 2026, când gigantul energetic Ørsted a tras cu succes primul cablu de export pentru Hornsea 3. Acesta traversează fundul Mării Nordului până la coasta britanică, stabilind astfel conexiunea fizică inițială a uriașului parc la rețeaua națională. Cu o capacitate uluitoare de 2,9 gigawați, proiectul este conceput să furnizeze energie electrică curată către peste 3,3 milioane de locuințe britanice, preconizându-se că va deveni complet operațional până la sfârșitul anului 2027.
Această primă conexiune prin cablu este doar vârful aisbergului într-un efort de instalare mult mai amplu. Antreprenorul maritim belgian Jan De Nul Group, care gestionează lucrările pe mare, va transporta și va instala un total de 680 de kilometri de cablu de export până la finalul anului 2026. În culise, NKT – furnizorul de cabluri al proiectului – a început fabricarea acestora în urmă cu trei ani, procesul de producție urmând să fie finalizat în această vară.
Ce face, de fapt, un super-cablu de export?
Cablul de export nu este o simplă sârmă uriașă, ci un ansamblu ingenios care combină două cabluri de curent continuu de înaltă tensiune cu un cablu de fibră optică. Acesta din urmă este esențial, deoarece transmite datele operaționale vitale înapoi către centrul de control al parcului eolian. Gruparea lor inteligentă în timpul instalării reduce numărul de operațiuni maritime separate și protejează fiecare componentă pe parcursul acestui proces complex.
Cum ajunge energia eoliană pe uscat în cazul Hornsea 3?
Odată ce Hornsea 3 va începe să genereze energie, acest cablu offshore va transporta electricitatea de la turbine către coastă. De acolo, energia este transferată către un cablu terestru care călătorește mai mult de 50 de kilometri pe sub pământ, ajungând la o stație de conversie din Swardeston, Norfolk. Acolo, curentul continuu este transformat pentru a fi injectat direct în rețeaua electrică a Regatului Unit. Foarte important, acest traseu complet subteran de pe uscat minimizează dramatic perturbarea peisajului la suprafață în zona rurală din Norfolk.
Potrivit publicației Offshore Wind Biz, NKT va finaliza producția de cabluri în această vară, un pas crucial pentru a menține aprovizionarea perfect sincronizată cu programul de instalare extrem de strict al celor de la Jan De Nul, care se întinde până la sfârșitul lui 2026. Această corelare milimetrică între fabricație și instalarea pe mare reprezintă una dintre cele mai exigente provocări logistice; într-un proiect de o asemenea scară, o întârziere la o singură componentă s-ar propaga imediat pe întregul calendar de execuție.
Un puzzle tehnologic asamblat pe mai multe continente
Nu mai puțin de două stații de conversie offshore sunt instalate la amplasamentul Hornsea 3. Baza primei stații – o structură formidabilă de tip jacket – a fost transportată din portul olandez Vlissingen. Având o înălțime de 54 de metri și o greutate masivă de aproximativ 3.500 de tone, această fundație este proiectată special pentru a rezista celor mai extreme condiții meteorologice pe care Marea Nordului le poate oferi.
Partea superioară a aceleiași stații a avut o călătorie și mai spectaculoasă, parcurgând peste 13.000 de mile marine din Thailanda şi până în Norvegia, înainte de a fi pregătită și expediată către punctul final de instalare. Ca să punem lucrurile în perspectivă, această singură componentă a traversat mai mult ocean decât o fac majoritatea navelor într-un an întreg – o ilustrare perfectă a bazei de producție cu adevărat globale care susține marile proiecte energetice de astăzi.
Pentru instalarea primei fundații la fața locului a fost mobilizată Sleipnir, legendara navă-macara a companiei Heerema. În paralel, giganții Hitachi Energy și Aibel contribuie cu expertiza lor de specialitate în domeniul echipamentelor electrice de înaltă tensiune și al ingineriei offshore. Se raportează că prima stație electrică offshore complet asamblată avea termen de finalizare până la sfârșitul lunii martie 2026.
Coloșii de 14 Megawați și lanțul global de aprovizionare
Marea Nordului a devenit epicentrul global al energiei verzi datorită combinației ideale dintre apele relativ puțin adânci și curenții de aer constanți și puternici.
Turbinele care vor propulsa Hornsea 3 sunt modelul mamut de 14 megawați produs de Siemens Gamesa, situându-se printre cele mai puternice turbine offshore comerciale disponibile în prezent pe planetă. Monopilele necesare pentru fundații au sosit din ambele capete ale globului, din Spania și din China, iar instalarea lor se apropie cu pași repezi, marcând intrarea programului de construcție în următoarea sa fază critică.
Din punct de vedere al proprietății, proiectul este deținut în comun de Ørsted și fonduri gestionate de Apollo. Acest parteneriat a luat naștere în urma unei tranzacții încheiate la sfârșitul anului 2025, prin care Ørsted a vândut o participație de 50% pentru suma uriașă de aproximativ 5,2 miliarde de euro. Cu o valoare totală estimată la 8,5 miliarde de lire sterline, Hornsea 3 se plasează fără efort printre cele mai mari investiții individuale în infrastructura energetică aflate în curs de desfășurare în Marea Britanie. Intrarea fondurilor Apollo în schemă a adus o injecție substanțială de capital într-un moment în care costurile majore specifice construcțiilor offshore se aflau pe un trend ascendent.
Amplasat la aproximativ 120 de kilometri de coasta Yorkshire, parcul eolian este situat suficient de departe de țărm pentru a capta resurse eoliene mult mai puternice și mai constante. Fazele inițiale de dezvoltare și autorizare au început încă din 2018; cu alte cuvinte, acest efort monumental s-a aflat în pregătire timp de aproape un deceniu înainte ca prima sa componentă fizică – cablul de export – să atingă în sfârșit uscatul.
Cum se compară Hornsea 3 cu predecesorii săi?
Hornsea 3 este cel de-al treilea proiect de mare amploare dezvoltat de Ørsted în gigantica zonă Hornsea din Marea Nordului. Pentru context, Hornsea 1 a atins 1,2 gigawați, în timp ce Hornsea 2 a urcat la 1,3 gigawați. Matematica este simplă: acest al treilea proiect le depășește pe ambele la un loc. Această expansiune masivă într-o singură zonă, concentrată pe parcursul a doar un deceniu, subliniază ritmul uluitor în care au evoluat aspectele economice și inginerești ale energiei eoliene offshore cu fund fix.
Duncan Clark, directorul Ørsted pentru Marea Britanie și Irlanda, a declarat că Hornsea 3 „va fi o piatră de temelie în atingerea obiectivelor guvernului britanic privind clima și energia curată, sporind în același timp independența energetică și creând locuri de muncă locale”. Mai mult, el a subliniat că uriașul parc „va aduce o contribuție semnificativă la obiectivul ambițios al guvernului britanic de 50 GW de energie eoliană offshore până în 2030 și de zero emisii nete până în 2050”.
În prezent, Marea Britanie operează o capacitate totală de energie eoliană offshore de aproximativ 15 gigawați. Rămâne, așadar, un decalaj substanțial pe care proiecte colosale precum Hornsea 3 sunt absolut vitale pentru a-l acoperi. La nivel global, Ørsted gestionează deja peste 18 gigawați de capacitate instalată din surse regenerabile în Europa, America de Nord și Asia-Pacific, iar zona Hornsea rămâne inima strategiei sale pentru Marea Britanie.
Locuri de muncă, hub-uri de operațiuni și ce urmează
Impactul economic se va simți puternic la nivel local: se preconizează că proiectul va genera până la 5.000 de locuri de muncă în timpul fazei de construcție și va oferi aproximativ 1.200 de posturi permanente odată ce va intra în exploatare. Nervul central al operațiunilor va fi în Grimsby, un oraș din estuarul Humber care, în ultimul deceniu, a dezvoltat o infrastructură masivă dedicată industriei eoliene din Marea Nordului.
Acum că primul cablu a ajuns la țărm și prima stație de transformare se ridică deasupra valurilor, toate privirile se îndreaptă către instalarea fundațiilor. Aceasta va fi urmată rapid de amplasarea propriu-zisă a turbinelor, de îndată ce suficient de multe fundații vor fi fixate pe fundul mării. Așa cum a raportat şi publicaţia Interesting Engineering, secțiunile de cablu rămase vor fi finalizate de NKT în această vară, asigurându-se că programul critic de aprovizionare rămâne pe drumul cel bun. Dacă totul decurge conform planului, titanicul Hornsea 3 va deveni complet operațional în jurul sfârșitului anului 2027.
Dincolo de recordurile tehnologice bifate, ajungerea cablului principal pe uscat arată că cel mai mare parc eolian offshore a depășit faza planșelor de proiectare, fiind pe cale să redeseneze concret harta energetică a Europei.
