Centralia, orașul-fantomă care arde necontenit de peste 60 de ani

În urmă cu un secol, Centralia, din statul american Pennsylvania, era un orășel animat, plin de magazine, locuitori și o industrie minieră prosperă. Cărbunele extras din minele locale alimenta atât casele, cât și economia orașului, iar cei 1.200 de locuitori munceau, socializau și trăiau ca o comunitate unită.

Astăzi, realitatea este cu totul alta. Străzile din Centralia sunt abandonate, majoritatea clădirilor au dispărut, iar fumul se ridică de pe autostrăzile acoperite de graffiti, acolo unde odinioară pulsa viața unui oraș prosper. Fostul oraș plin de forfotă s-a transformat într-un loc părăsit, aproape spectral. Cauza? Un incendiu subteran care arde de peste 60 de ani, mistuind resursele de cărbune de sub pământ, distrugând o comunitate și forțând evacuarea locuitorilor.

Centralia, orașul-fantomă care arde de peste jumătate de secol

Incendiile în minele de cărbune nu sunt un fenomen nou, însă cel din Centralia este considerat cel mai grav din Statele Unite și unul dintre cele mai devastatoare din istorie. Înainte de izbucnirea flăcărilor în anul 1962, Centralia fusese un centru minier timp de peste un secol. Orașul s-a dezvoltat datorită rezervelor bogate de cărbune antracit, extrase încă din anii 1850.^[sursa]

Mineritul a definit viața în Centralia, cu toate aspectele sale — de la muncitorii săi neobosiți până la partea mai întunecată a acestei industrii. În anii 1860, orașul a devenit un refugiu pentru membrii Molly Maguires, o societate secretă de origine irlandeză, care și-a făcut simțită prezența în minele de cărbune americane odată cu valul de imigranți irlandezi. La sfârșitul acelui deceniu, Molly Maguires au fost suspectați de comiterea unor acte de violență în Centralia.

Potrivit istoricului din Pennsylvania, Deryl B. Johnson, gruparea a fost acuzată de implicare în diverse crime, inclusiv asasinarea fondatorului orașului, Alexander Rae, și moartea primului preot din zonă.

„Unii cred că Molly Maguires au fost responsabili, în timp ce alții susțin că membrii grupării au fost înscenați de proprietarii minelor, care se temeau că aceștia, alături de alte organizații, vor reuși să sindicalizeze muncitorii”, a scris Johnson. În cele din urmă, după o reprimare brutală și execuția unora dintre liderii suspecți ai grupului în anul 1877, valul de violență s-a încheiat.

Cu toate acestea, dependența orașului de minerit nu a luat sfârșit. Până în anul 1890, Centralia avea peste 2.700 de locuitori, majoritatea mineri sau membri ai familiilor acestora. Chiar și atunci când criza economică generată de prăbușirea pieței bursiere și Marea Criză Economică au afectat industria cărbunelui, orașul a rezistat.

Cum a devenit Centralia un oraș-fantomă

A fost nevoie de o tragedie pentru a distruge definitiv acest oraș, însă circumstanțele exacte ale dezastrului rămân neclare. Totul pare să fi început în anul 1962, într-o fostă mină transformată în groapă de gunoi. Centralia avea o problemă serioasă cu gropile de gunoi ilegale, iar autoritățile locale încercau să combată mirosurile pestilențiale și invazia șobolanilor. Fără să știe, însă, decizia lor avea să pună în mișcare un lanț de evenimente ce va transforma orașul într-un pustiu învăluit în fum.

În mai 1962, consiliul municipal din Centralia a propus curățarea depozitului local de deșeuri înainte de festivitățile de Memorial Day. „Aceasta ar putea părea o poveste banală, de oraș mic, cu o singură excepție. Metoda consiliului local de a curăța o groapă de gunoi era să-i dea foc.”, scria David Dekok în Fire Underground, cartea sa despre acest incendiu.

Deși există mai multe teorii despre cum a izbucnit incendiul, cea mai acceptată versiune este că focul de la groapa de gunoi s-a extins și a aprins un strat de cărbune subteran, declanșând astfel un dezastru mult mai mare.

Flăcările au cuprins rapid rețeaua de tuneluri miniere de sub oraș. Pe măsură ce incendiul avansa, minele locale au fost închise din cauza concentrațiilor periculoase de monoxid de carbon. De-a lungul anilor, au fost încercate mai multe metode de stingere și izolare a focului, însă toate au eșuat.

Ironia sorții a făcut ca tocmai mineritul, activitatea care a definit Centralia timp de un secol, să fie motivul imposibilității de a controla incendiul. Rețeaua vastă de tuneluri abandonate a transformat orașul într-un adevărat labirint subteran, făcând aproape imposibilă identificarea exactă a locurilor unde arde focul și sigilarea lor completă.

Pe măsură ce anii treceau, situația devenea tot mai gravă. Temperaturile subterane au ajuns în unele locuri la aproape 500°C, iar fumul toxic ieșea prin crăpături apărute în sol și prin subsolurile clădirilor.

Locuitorii au început să sufere probleme de sănătate, iar terenul instabil a dus la înclinarea și prăbușirea unor case. În anul 1981, jurnalistul Greg Walter scria pentru revista People: „Nici măcar morții nu se pot odihni în pace. Se crede că mormintele din cele două cimitire ale orașului s-au prăbușit în abisul de foc care face ravagii sub ele.” Tot în acel an, un băiat de 12 ani a fost la un pas de moarte după ce a căzut într-o dolină deschisă brusc de incendiu.^[sursa]

În acel moment, era deja prea târziu pentru Centralia. În loc să încerce să stingă incendiul, Congresul SUA a decis să evacueze orașul, oferindu-le locuitorilor despăgubiri pentru a se muta. În anul 1992, statul Pennsylvania a luat măsuri pentru a-i forța să plece definitiv. Clădirile rămase au fost condamnate, iar Centralia și-a pierdut oficial codul poștal, devenind un oraș-fantomă. Doar șapte rezidenți au reușit să rămână, în baza unei decizii judecătorești, dar li s-a interzis să își vândă sau să își transfere proprietățile.

Centralia, în prezent

Astăzi, Centralia încă arde. Este unul dintre cele 38 de incendii miniere active din Pennsylvania și, potrivit Departamentului pentru Protecția Mediului, ar putea continua să ardă timp de un secol. Dacă odinioară orașul era cunoscut pentru minerit, acum este faimos pentru incendiul său nestins și pentru autostrada abandonată, acoperită de graffiti. Cât despre o eventuală stingere a flăcărilor care mistuie orașul de peste 60 de ani, geologul Steve Jones a fost categoric: „Este un vis imposibil”, declara el pentru publicația Smithsonian.

Drumurile din Centralia sunt deformate și fisurate, cu fum care iese din crăpături, iar solul este atât de fierbinte încât uneori temperaturile ajung la peste 400°C în anumite puncte.

În ciuda acestor aspecte, orașul a devenit o atracție pentru aventurieri și turiști curioși, fiind cunoscut drept inspiratia principală pentru orașul blestemat din jocul și filmul „Silent Hill”. De asemenea, autoritățile au șters numele orașului de pe hărți, iar autostrada principală a fost închisă și acoperită cu graffiti, devenind un simbol al orașului abandonat.