Scorpionul cărților, denumit ştiinţific Chelifer cancroides, o specie de pseudoscorpion cu o lungime de doar câțiva milimetri, este cel mai cunoscut reprezentant al acestui ordin de arahnide din Europa Centrală.
Acest prădător de acarieni și păduchi joacă un rol important în ecosistemele sale, eliminând dăunătorii, inclusiv în stupii de albine, utilizându-şi adesea veninul pentru a-și imobiliza prada.
Recent, cercetători din Hesse, Germania, au realizat pentru prima dată o caracterizare cuprinzătoare a componentelor veninului acestui pseudoscorpion și au descoperit molecule cu un efect puternic împotriva infecțiilor nosocomiale, deschizând astfel noi perspective pentru combaterea bolilor infecțioase greu de tratat.
Scorpionul Cărţilor produce venin eficient împotriva infecţiilor din spitale
Deși pseudoscorpionii reprezintă un grup divers de arahnide, cu aproximativ 3.000 de specii distribuite la nivel global, aceștia sunt relativ puțin cunoscuți și studiați în comparație cu scorpionii, în special în ceea ce privește potențialul lor veninos. Aceștia seamănă cu scorpionii prin prezența ghearelor mari în raport cu corpul lor, dar abdomenul lor nu este segmentat și nu prezintă un ac veninos.[sursa]
Cu toate acestea, dimensiunile lor reduse, între 1 și 7 milimetri, au făcut dificilă analiza veninului, pe care îl injectează în pradă prin glandele veninoase situate pe gheare.
O echipă de cercetători de la Centrul LOEWE pentru Genomica Translațională a Biodiversității (LOEWE-TBG) și alte instituții au reușit să sintetizeze artificial toți membrii cunoscuți ai unei familii de toxine din veninul produs de Scorpionului Cărților și să investigheze activitatea acestora.
Rezultatele obținute sugerează un potențial semnificativ în combaterea infecțiilor nosocomiale. Cercetătorii au descoperit o activitate puternică împotriva Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA), o bacterie cunoscută pentru capacitatea sa de a coloniza pielea și mucoasele și pentru provocarea infecțiilor severe, în special după intervenții chirurgicale.
Familia de toxine, recent descoperită într-un studiu anterior, a fost denumită „checacine”. Pentru a înțelege rapid și eficient modul de acțiune al acestei noi clase de toxine, diferite grupuri de cercetători de la Centrul LOEWE TBG au testat activitatea acestora împotriva formării tumorilor, bacteriilor și inflamațiilor.
Infecţiile rezistente la antibiotice, o problemă globală
Testele au fost efectuate în colaborare cu Institutul Fraunhofer pentru Medicină Translațională și Farmacologie (ITMP) din Frankfurt, Universitatea Goethe din Frankfurt și Institutul Fraunhofer pentru Biologie Moleculară și Ecologie Aplicată (IME-BR) din Giessen. Studiul a fost publicat în revista iScience.[sursa]
Cu toate acestea, înainte de a putea dezvolta o aplicație farmacologică, există încă obstacole de depășit. „Datele noastre arată că, din păcate, checacinele au o anumită toxicitate asupra celulelor umane și ar putea provoca reacții inflamatorii. Prin urmare, trebuie să optimizăm structura și efectele acestora folosind procese biotehnologice, similar cu alte substanțe active.”, a explicat Dr. Pelin Erkoc, coautor al studiului.
„Cu toate acestea, potențialul acestor compuși este evident. Se preconizează că infecțiile rezistente la antibiotice ar putea deveni principala cauză a deceselor la nivel global în următoarele decenii. Prin urmare, este esențial să găsim noi soluții.”, a adăugat Dr. Michael Marner, cercetător postdoctoral la Fraunhofer IME-BR și coautor al studiului.
„Veninul animalelor reprezintă o adevărată sursă de potențiali candidați la medicamente, însă doar o mică parte dintre aceștia au fost investigați până acum.”, subliniază şi conducătorul studiului, Dr. Tim Lüddecke.
