Cercetătorii au forat 1.268 de metri sub Oceanul Atlantic, scoțând o bucată uriașă din mantaua Pământului

Oamenii de știință au realizat un foraj la o adâncime record de 1.268 de metri în mantaua Pământului, oferind astfel o perspectivă extraordinară asupra geologiei profunde a planetei și, posibil, asupra originii vieții. Forajul a fost efectuat într-o regiune vulcanic activă a crestei medio-atlantice, situată pe fundul Oceanului Atlantic.

Mantaua este cel mai gros strat al Pământului, situat între crustă și nucleu. Deși mantaua se află de obicei la kilometri adâncime sub scoarță, în anumite zone, precum Dorsala Atlantică, aceasta este expusă la suprafață prin falii tectonice, oferind o „fereastră tectonică” pentru explorarea acestui strat inaccesibil.

Cercetătorii au forat 1.268 de metri în mantaua Pământului

Utilizând nava de foraj oceanic JOIDES Resolution, echipa de cercetători a reușit să extragă un cilindru de 1.268 de metri, oferind un eșantion aproape continuu de rocă din mantaua Pământului.

În noul lor studiu, echipa internațională de cercetători a detaliat primele observații obținute din acest eșantion fără precedent.

„Cercetarea noastră începe cu analiza compoziției mantalei, documentând mineralogia rocilor recuperate, precum și compoziția lor chimică.”, a declarat profesorul Johan Lissenberg, autorul principal al studiului și profesor la Facultatea de Științe ale Pământului și Mediului de la Universitatea Cardiff.

„Rezultatele noastre sunt surprinzătoare. Am descoperit o cantitate mult mai mică de piroxen în roci și concentrații foarte ridicate de magneziu, indicând procese de topire mult mai intense decât am fi prezis inițial.”, a explicat Lissenberg.

„De asemenea, am identificat canale prin care magma a fost transportată prin mantă, permițându-ne să urmărim soarta magmei pe măsură ce aceasta se formează și urcă spre suprafața Pământului.”, a continuat profesorul.^[sursa]

Cercetătorii subliniază că aceste descoperiri ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine vulcanii, deoarece topirea din mantă contribuie la alimentarea activității vulcanice de la suprafață.

Poate cea mai interesantă descoperire este potențialul acestui eșantion de carotă de a oferi noi perspective asupra originii vieții pe Pământ. Eșantionul de carotă oferă primele dovezi ale interacțiunilor dintre olivină, un mineral abundent în rocile mantalei, și apa de mare. Aceste interacțiuni declanșează o serie de reacții chimice care generează hidrogen și alte molecule esențiale pentru susținerea vieții așa cum o cunoaștem noi.

„Rocile prezente pe Pământul timpuriu erau probabil similare cu cele pe care le-am recuperat în timpul acestei expediții, mai degrabă decât cu rocile mai comune care alcătuiesc continentele noastre de astăzi.”, a explicat dr. Susan Q. Lang, cercetător asociat în geologie și geofizică la Woods Hole Oceanographic Institution și co-lider al expediției.

„Analiza acestor roci ne oferă o perspectivă crucială asupra condițiilor chimice și fizice care ar fi putut exista la începutul istoriei Pământului și care ar fi putut oferi o sursă continuă de energie și condiții favorabile pentru apariția primelor forme de viață.”, a spus cercetătoarea.^[studiu]

Este important de menționat că acest foraj nu reprezintă cea mai adâncă gaură săpată vreodată de oameni. Această distincție aparține sondei Kola Superdeep Borehole, denumită SG-3. În anii 1980, oamenii de știință sovietici au forat la o adâncime de 12.263 de metri în nord-vestul Rusiei, nu departe de granița cu nordul Norvegiei. Totuși, din cauza grosimii scoarței în acea regiune, gaura nu a pătruns niciodată în mantaua Pământului, spre deosebire de acest studiu recent.