Pe platoul arid al Anatoliei centrale, sub soarele aspru ce bate peste situl arheologic Uşaklı Höyük, o echipă de arheologi a scos la lumină o scenă tulburătoare, înghețată în timp de peste trei milenii. Rămășițele a cel puțin șapte copii, de la nou-născuți la sugari, au fost descoperite nu în morminte, ci aranjate într-un cerc misterios în jurul unei structuri monumentale din piatră, un loc al cărui scop a rămas mult timp o enigmă.
Descoperirea, supranumită de cercetători „Cercul copiilor pierduți”, a fost făcută în timpul celui de-al optsprezecelea sezon al Misiunii Arheologice Italiene, un efort colaborativ condus de profesorul Anacleto D’Agostino de la Universitatea din Pisa. Ceea ce face această descoperire excepțională nu este doar prezența rămășițelor, ci contextul lor complet atipic, arată Archaeology Mag.
Spre deosebire de tradițiile funerare cunoscute în Orientul Apropiat antic, unde copiii erau adesea îngropați sub podelele caselor sau în vase de ceramică, oasele de la Uşaklı Höyük zăceau în straturi groase de cenușă, amestecate cu oase de animale sacrificate și cioburi de vase. Acest aranjament macabru indică un scop diferit: nu unul funerar, ci unul profund ritualic.
Un ritual hitit ieșit din comun
Piesa centrală a acestui mister este așa-numita Structură Circulară, dezgropată pentru prima dată în 2021. Construită cu migală din pietre masive pe o terasă ce domină vechea cetate, construcția a fost, în mod evident, un loc sacru, folosit și refăcut în etape succesive de-a lungul timpului. Deși aranjamentul aduce aminte de topheturile feniciene – sanctuare unde erau depuși copiii – aici lipsesc urnele specifice, lăsând arheologii în fața unui ritual hitit unic.
Sanctuarul zeului furtunii și „cercul copiilor pierduți”
Mulți experți cred acum că structura era un sanctuar dedicat Zeului Furtunii, divinitatea supremă din panteonul hitit. Această teorie capătă și mai multă greutate prin prisma legăturii tot mai probabile dintre Uşaklı Höyük și legendarul oraș sfânt Zippalanda, un important centru de pelerinaj unde regii hitiți veneau să se închine aceluiași zeu. Descoperiri anterioare, precum fragmente de tăblițe cuneiforme și clădiri monumentale din granit, au indicat deja această identitate, iar cercul copiilor pare să o confirme.
Pe lângă relevanța sa istorică, descoperirea deschide o fereastră fascinantă către lumea genetică a hitiților. Un dinte de lapte, remarcabil de bine conservat, este acum analizat la Laboratorul de Genom Uman de la Universitatea Hacettepe din Ankara. Oamenii de știință speră să extragă ADN și să obțină o datare precisă cu radiocarbon, oferind date fără precedent despre populația care a trăit aici.
Analiza resturilor din jur completează imaginea unor ceremonii complexe. Oase de cai, măgari, cerbi și vite sugerează sacrificii de animale, în timp ce resturile ceramice poartă urmele consumului de carne și cereale, semne ale unor banchete rituale. Împreună, aceste elemente pictează portretul unor ritualuri elaborate, legate de viață și de moarte, de fertilitate și de încercarea de a împăca zeii puternici ai furtunii, în inima unuia dintre cele mai enigmatice imperii ale lumii antice.
Studiul este realizat de arheologi și studenți de la Universitatea din Pisa.
