Înainte de a discuta despre coada câmpului magnetic al Pământului, să vedem mai întâi ce este câmpul magnetic al Pământului.

Câmpul magnetic al Pământului, cunoscut și drept câmp geomagnetic, este câmpul magnetic care se extinde din interiorul Pământului în spațiu, unde întâlnește vântul solar, un curent de particule încărcate care provin de la Soare. Magnitudinea sa la suprafața Pământului variază de la 25 la 65 microtesla (0,25 până la 0,65 gauss). Simplificat, este câmpul unui dipol magnetic în prezent înclinat la un unghi de aproximativ 11 grade față de axa de rotație a Pământului, ca și cum ar fi existat un magnet de bara plasat la acel unghi în centrul Pământului.

Câmpul magnetic al Pământului servește pentru a deflecta majoritatea vântului solar, ale cărui particule încărcate ar îndepărta stratul de ozon care protejează Pământul de radiațiile ultraviolete dăunătoare.

Coada câmpului magnetic al Pământului

Poate că nu știți acest lucru, dar câmpul magnetic al Pământului are o coadă. Pe măsură ce vântul solar al Soarelui lovește planeta, lasă în urmă un fel de umbră lungă, care se prelungește în urma planetei noastre. Oamenii de știință numesc această umbră magnetică, în mod corespunzător, coada magnetică. În mod obișnuit, coada magnetică este presărată cu furtuni magnetice.[sursa]

coada câmpului magnetic al Pământului
Coada câmpului magnetic al Pământului

Dar, în ultimii ani, oamenii de știință au descoperit un mister în coada magnetică: o furtună lipsă. Aceștia au găsit trăsăturile unei furtuni, dar nicio furtună care să o însoțească. Misiunea Magnetospheric Multiscale (MMS) a NASA se ocupă acum de acest caz.

• CITEŞTE ŞI:  Acestea sunt țările cu cea mai rapidă creștere demografică din lume, potrivit CIA. România nu se poziţionează bine

MMS este formată din patru sateliți care au fost lansați cu aceeași rachetă Atlas V în anul 2015. De atunci, cvartetul studiază magnetopauza Pământului: frontiera regiunii dominate de câmpul magnetic al planetei.

Magnetopauza este în permanență cuprinsă de reconexiuni magnetice, care se referă la momentul în care liniile care alcătuiesc un câmp magnetic se unesc, se despart, apoi se reunesc, creând rafale strălucitoare de căldură și energie cinetică. (Aceste reconectări, dacă au loc în atmosfera Pământului, pot provoca aurore).

Oamenii de știință numesc aceste rafale de aer „subfurtuni”. În anul 2017, MMS a reperat reconectarea magnetică caracteristică unei subfurtuni – dar nicio subfurtună reală care să o însoțească. O subfurtună ar trebui să vină însoțită de curenți electrici violenți și de fluctuații ale câmpului magnetic, dar MMS a reperat urme de niciuna dintre acestea.

„Nu am analizat mișcarea liniilor de câmp magnetic la scară globală, așa că s-ar putea ca această subfurtună neobișnuită să fi fost un eveniment foarte localizat pe care MMS s-a întâmplat să îl observe. Dacă nu este așa, ar putea remodela înțelegerea noastră privind relația dintre reconectarea de pe partea cozii și subfurtuni.”, a declarat Andy Marshall, postdoctorand la Southwest Research Institute, într-o declarație.

Așadar, în următorul an, MMS va măsura reconectările magnetice în câmpul magnetic real al Pământului, în timp ce oamenii de știință de la sol vor efectua simulări ale câmpului magnetic pentru a înțelege cum se comportă acesta. Prin compararea celor două, oamenii de știință speră să poată rezolva misterul prin înțelegerea mai bună a relației precise dintre reconexiuni și evenimentele pe care le provoacă.

• CITEŞTE ŞI:  Insula ucigaşă din Marea Aral: misterul tărâmului fără întoarcere Barsa-Kelmes

„Este posibil să existe diferențe semnificative între modelele globale de convecție a cozii magnetice pentru reconectarea cozii în cazul subfurtunilor și al celor care nu sunt suborăști”, a declarat Marshall.

Publicitate

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante: