Eforturile monumentale de „reîmpădurire” ale Chinei din ultimele decenii au reușit să reactiveze ciclul apei din țară, mutând resursele hidrologice în moduri pe care oamenii de știință abia acum încep să le deslușească complet.
Inițiativa masivă a Chinei de a încetini degradarea solului și de a combate schimbările climatice prin plantarea de copaci și refacerea pășunilor a avut un impact colosal asupra distribuției apei în întreaga țară – dar nu neapărat în felul în care s-ar fi așteptat cineva.
O nouă cercetare, publicată pe 4 octombrie în revista Earth’s Future, arată că între anii 2001 și 2020, modificările în acoperirea vegetală au redus cantitatea de apă dulce disponibilă pentru oameni și ecosisteme în regiunea musonică estică și în zona aridă nord-vestică. Aceste regiuni reprezintă împreună un procent uriaș de 74% din suprafața terestră a Chinei.
În contrast, în aceeași perioadă, disponibilitatea apei a crescut în regiunea Platoului Tibetan, care constituie restul teritoriului, potrivit descoperirilor oamenilor de știință.
„Am constatat că schimbările în acoperirea terenului redistribuie apa. China a realizat o reîmpădurire pe scară largă în ultimele decenii. Au restaurat în mod activ ecosisteme înfloritoare, în special în platoul Loess. Acest lucru a reactivat și ciclul apei.”, a explicat coautorul studiului, Arie Staal, profesor asistent de reziliență a ecosistemelor la Universitatea Utrecht din Olanda, într-o declarație pentru Live Science.
Pentru a înțelege mecanismul, trebuie să ne uităm la trei procese principale care transferă apa între pământ și atmosferă: evaporarea și transpirația (care transportă apa în sus) și precipitațiile (care o aduc înapoi).
Evaporarea ridică apa de pe suprafețe și soluri, în timp ce transpirația elimină apa pe care plantele au absorbit-o din sol. Împreună, aceste procese sunt cunoscute sub numele de evapotranspirație. Acest proces fluctuează în funcție de vegetație, apa disponibilă și energia solară.
„Atât pășunile, cât și pădurile tind, în general, să crească evapotranspirația. Acest fenomen este deosebit de puternic în păduri, deoarece copacii pot avea rădăcini adânci care accesează apa în momentele de secetă.”, a precizat Staal.
Marele Zid Verde: China a plantat milliarde de copaci
Cea mai ambițioasă inițiativă a Chinei este „Marele Zid Verde” din nordul arid și semi-arid. Lansat în 1978 pentru a stopa înaintarea deșerturilor, acest proiect a contribuit la creșterea suprafeței împădurite de la aproximativ 10% în 1949 la peste 25% în prezent. Vorbim despre o suprafață de pădure nou creată echivalentă cu dimensiunea Algeriei.
Anul trecut, oficialii au anunțat că au terminat de încercuit cel mai mare deșert al țării cu vegetație, dar plantările continuă. La acestea se adaugă alte proiecte majore lansate în anul 1999, precum Programul „Cereale pentru verde” (care încurajează fermierii să transforme terenurile agricole în păduri) și Programul de protecție a pădurilor naturale.
Rezultatul? Inițiativele Chinei au reprezentat 25% din creșterea netă globală a suprafeței frunzelor între anii 2000 și 2017.
Consecințele hidrologice
Totuși, această explozie de verdeață a schimbat dramatic ciclul apei, stimulând atât evapotranspirația, cât și precipitațiile. Cercetătorii au folosit date de înaltă rezoluție și modele de urmărire a umidității atmosferice pentru a investiga impactul.
Rezultatele au arătat că evapotranspirația a crescut mai mult decât precipitațiile. Practic, o parte din apă s-a pierdut în atmosferă. Totuși, tendința nu a fost uniformă, deoarece vânturile pot transporta apa până la 7.000 de kilometri distanță. Astfel, evapotranspirația dintr-un loc influențează adesea ploaia din altul.
Concret, extinderea pădurilor în est și refacerea pășunilor în restul țării au crescut evapotranspirația, dar precipitațiile au crescut doar în Platoul Tibetan. Celelalte regiuni s-au confruntat cu o scădere a apei disponibile.
„Chiar dacă ciclul apei este mai activ, la scară locală se pierde mai multă apă decât înainte”, a concluzionat Staal.
Această descoperire are implicații majore pentru gestionarea resurselor, într-o țară unde apa este deja distribuită inegal. Nordul Chinei deține doar 20% din apă, dar găzduiește 46% din populație și 60% din terenul arabil. Deși guvernul încearcă să rezolve problema, autorii studiului avertizează că măsurile ar putea eșua dacă nu se ia în calcul această redistribuire cauzată de copaci.
„Din punctul de vedere al resurselor de apă, trebuie să analizăm de la caz la caz dacă anumite schimbări ale acoperirii terenului sunt benefice sau nu. Depinde, printre altele, de cantitatea și locul în care apa care ajunge în atmosferă se precipită din nou sub formă de precipitații.”, a spus Staal, subliniind că acest principiu se aplică și altor țări care derulează proiecte similare.
