Cine a inventat telescopul? O poveste veche de peste 400 de ani

Cine a inventat telescopul? Polimatului italian Galileo Galilei i se atribuie adesea inventarea telescopului și este ușor de înțeles de ce. Galileo a dat naștere astronomiei moderne prin descoperirile sale cu ajutorul telescopului despre luna noastră, lunile lui Jupiter și alte corpuri cerești. Galileo a fabricat primul său telescop în anul 1609, după ce a auzit despre „ochelarii de perspectivă” fabricați în Țările de Jos. Dar prima persoană care a solicitat un brevet pentru un telescop a fost olandezul Hans Lippershey, fabricant de ochelari, în anul 1608, cu un an înaintea lui Galileo.

Un telescop este un instrument care utilizează una sau mai multe oglinzi curbate sau lentile pentru a observa obiecte îndepărtate. Telescopul a evoluat de-a lungul timpului, mulți oameni de știință și inventatori contribuind la dezvoltarea sa. Acest instrument a jucat un rol esențial în astronomie, conducând la multe descoperiri revoluționare și extinzând înțelegerea noastră asupra Universului.

Cine a inventat telescopul?

Primul telescop a fost inventat de opticianul și lunetistul olandez Hans Lippershey în anul 1608. Telescopul lui Lippershey folosea o lentilă obiectiv convexă pentru a colecta lumina și o lentilă oculară concavă pentru a mări imaginea.

Acest model, cunoscut sub numele de telescop refractor, a stat la baza telescoapelor viitoare. În anul 1609, Galileo Galilei și-a construit propriul telescop folosind proiectul lui Lippershey și a făcut multe descoperiri revoluționare, cum ar fi cei mai mari patru sateliți ai lui Jupiter, fazele lui Venus și munții și craterele de pe Lună.

La începutul secolului al XVII-lea, Johannes Kepler a dezvoltat telescopul Kepler, care folosea o lentilă convexă pentru obiectiv și o lentilă convexă pentru ocular. Acest model era mai compact și mai portabil decât telescopul refractor, dar avea un câmp vizual mai îngust.

În anul 1668, Isaac Newton a dezvoltat telescopul reflectorizant, care folosea o oglindă curbată pentru a reflecta și focaliza lumina. Acest model a eliminat problema aberației cromatice a telescopului refractant și a permis obținerea unor deschideri mai mari.^[sursa]

Date importante din istoria telescopului

1608: Hans Lippershey, un fabricant olandez de lentile, inventează telescopul și solicită un brevet;
1609: Galileo Galilei își construiește propriul telescop și face descoperiri astronomice semnificative;
1668: Isaac Newton dezvoltă telescopul reflectorizant;
1758: John Dollond inventează lentila acromatică, care corectează aberația cromatică;
1845: Cel mai mare telescop refractor al secolului al XIX-lea, Marele Refractor, este finalizat la Observatorul din Berlin;
1890: Refractorul Yerkes de 40 de inci, cel mai mare telescop din secolul al XIX-lea, este finalizat la Observatorul Yerkes;
1917: Telescopul Hooker de 100 de inci, cel mai mare din epoca sa, este finalizat la Observatorul Mount Wilson;
1948: Telescopul Hale de 200 inch, cel mai mare din lume la acea vreme, este finalizat la Observatorul Palomar;
1957: Uniunea Sovietică lansează Sputnik 1, ceea ce conduce la dezvoltarea radiotelescoapelor pentru urmărirea sateliților;
1969: Este finalizat Observatorul Arecibo, care dispune de cel mai mare radiotelescop cu deschidere unică din lume;
1990: Telescopul spațial Hubble a fost lansat pe orbita Pământului;
2021: A fost lansat telescopul spațial James Webb, cel mai ambițios și complex telescop spațial construit vreodată.

Structura telescopului

Un telescop este un instrument optic folosit pentru a observa obiecte îndepărtate prin colectarea și amplificarea luminii. Există mai multe tipuri de telescoape, dar principalele două categorii sunt telescoapele refractoare și telescoapele reflectoare. Vom explora structura și funcționarea acestor două tipuri principale.

1. Telescopul Refractor

Structura:

• Obiectiv: Este o lentilă mare, convexă, situată la capătul din față al telescopului. Aceasta este responsabilă pentru colectarea luminii și focalizarea ei.
• Tub optic: Este cilindrul care susține lentila obiectivului și alte componente ale telescopului.
• Ocular: Este lentila prin care privim, situată la capătul opus al tubului optic. Ocularul mărește imaginea formată de obiectiv.
• Focuser: Un mecanism care permite ajustarea distanței dintre ocular și imaginea focalizată pentru a obține o claritate maximă.

Funcționare: Lumina de la un obiect îndepărtat trece prin lentila obiectivului, care o focusează pentru a forma o imagine la un punct focal. Ocularul mărește această imagine, permițând observatorului să vadă detalii fine ale obiectului.

2. Telescopul Reflector

Structura:

• Oglindă primară: O oglindă concavă mare situată la baza tubului optic, care colectează lumina și o reflectă spre un punct focal.
• Oglindă secundară: O oglindă mai mică, plasată în calea luminii reflectate de oglinda primară. Aceasta redirecționează lumina către ocular.
• Tub optic: Similar cu cel al telescopului refractor, acesta susține oglinzile și alte componente.
• Ocular: Situat pe o parte a tubului optic, este folosit pentru a vizualiza imaginea amplificată.
• Focuser: Similar cu cel din telescopul refractor, permite ajustarea focalizării.

Funcționare: Lumina de la un obiect îndepărtat este reflectată de oglinda primară spre un punct focal. Oglinda secundară deviază lumina către lateral, unde ocularul mărește imaginea formată. Acest design evită problemele cauzate de aberrațiile cromatice care pot afecta telescoapele refractoare.

Alte componente și caracteristici comune

• Montură: Suportul pe care este montat telescopul, care poate fi altazimutal (mișcări sus-jos și stânga-dreapta) sau ecuatorial (aliniat cu axa de rotație a Pământului, ideal pentru urmărirea obiectelor cerești).
• Căutător: Un mic telescop sau un dispozitiv optic montat pe tubul principal, folosit pentru a ajuta la localizarea obiectelor.
• Filtre: Accesorii care se atașează la ocular pentru a îmbunătăți vizibilitatea anumitor detalii (de exemplu, filtre lunare, filtre solare).