Colonia Roanoke: cum au dispărut fără urmă peste 100 de bărbați, femei și copii

Colonia Roanoke, situată pe Insula Roanoke din actualul comitat Dare, statul Carolina de Nord, a fost un proiect de colonizare engleză inițiat, organizat și finanțat de Sir Walter Raleigh la sfârșitul secolului al XVI-lea. Scopul era stabilirea unei așezări permanente, care urma să devină parte din viitoarea Colonie Virginia — precursorul mai multor state americane de astăzi.

În 1587, o mică colonie a fost fondată pe o insulă aflată în largul coastei estice a Americii de Nord. Dacă așezarea ar fi supraviețuit, ar fi devenit prima colonie engleză permanentă din Lumea Nouă. Însă coloniștii au dispărut în circumstanțe necunoscute, transformând Colonia Roanoke într-unul dintre cele mai mari mistere din istoria Americii. Indiciile criptice lăsate în așezarea abandonată și lipsa oricăror dovezi concrete au alimentat de-a lungul secolelor speculații și teorii dintre cele mai neașteptate.

Între anii 1585 și 1587, mai multe grupuri de coloniști britanici au fost aduse pe insulă în încercarea de a întemeia așezarea. Însă, fie au abandonat locul, fie au dispărut fără urmă. Ultimul grup de coloniști a fost lăsat singur timp de trei ani, după ultima aprovizionare din Anglia, și, la revenirea expedițiilor britanice, nu mai exista nicio urmă a lor.

Eșecurile repetate ale colonizării, împreună cu misterul dispariției coloniștilor, au dus la denumirea așezării drept „Colonia dispărută” (în engleză, The Lost Colony). Cea mai răspândită ipoteză este că supraviețuitorii au fost absorbiți și asimilați de triburile indigene locale. Alte teorii sugerează că aceștia ar fi fost masacrați fie de spanioli, fie de triburi ostile, sau că o combinație de factori a dus la dispariția lor.^[sursa]

Colonia Roanoke: o dispariție fără răspuns

Colonia, fondată în anul 1587 de Sir Walter Raleigh și alcătuită din peste 100 de bărbați, femei și copii, a dispărut complet în mai puțin de trei ani, lăsând în urmă doar un indiciu enigmatic despre soarta sa. Insula Roanoke, unde fusese înființată așezarea, are o lungime de aproximativ 13 km și o lățime de 3 km — o suprafață prea mică pentru a ascunde o întreagă comunitate.

Misterul Roanoke rămâne unul dintre cele mai fascinante cazuri din istoria timpurie a Americii, alimentând speculații și teorii chiar și în prezent.

Acostare pe un țărm neospitalier

Încă din vara anului 1585, o altă încercare de a coloniza insula Roanoke fusese inițiată de Sir Richard Grenville, vărul lui Sir Walter Raleigh. Grenville a lăsat peste 100 de oameni pe insulă și s-a întors în Anglia la sfârșitul lunii august, promițând să revină cu provizii până la Paștele din anul 1586.

Coloniștii, conduși de guvernatorul Ralph Lane și avându-l printre ei pe artistul și cartograful John White, au explorat împrejurimile în căutare de resurse minerale. Însă ostilitatea triburilor indigene și lipsa hranei au transformat rapid expediția într-o luptă pentru supraviețuire. În iunie 1586, când Sir Francis Drake a ajuns pe neașteptate pe insulă, coloniștii au profitat de ocazie și s-au îmbarcat pentru a se întoarce în Anglia.

La doar două săptămâni după plecarea acestora, Grenville s-a întors cu provizii și întăriri. Găsind insula abandonată, a decis să lase 15 oameni pentru a păstra pretențiile englezilor asupra locului, în așteptarea unor noi colonizatori.

Misiunea din 1587

În aprilie 1587, o nouă misiune condusă de John White a pornit din Portsmouth, Anglia, având la bord 117 coloniști, inclusiv femei și copii. Printre ei se afla și fiica guvernatorului, Elinor, însărcinată și căsătorită cu colonistul Ananias Dare.

Expediția a ajuns pe Insula Roanoke pe 22 iulie. Planul inițial era să recupereze cei 15 coloniști lăsați cu un an înainte și să continue călătoria spre nord, spre Golful Chesapeake, unde urma să fie întemeiată colonia propriu-zisă. Însă, odată ajunși, White și oamenii săi aveau să descopere un peisaj neașteptat — un indiciu al misterului care avea să dăinuie secole întregi.

Soția, copilul și nepotul lui John White – Virginia Dare, primul copil englez născut în America – au dispărut fără urmă. Singurele indicii lăsate în urmă erau cuvântul „CROATOAN” și literele „CRO”, sculptate în copaci în interiorul granițelor coloniei. Însă, chiar când echipajul lui White a ajuns la așezarea pustie, o furtună violentă i-a împiedicat să caute supraviețuitorii, forțându-i să se întoarcă în Anglia.

O pistă pe insula Croatoan

Misteriosul mesaj sculptat a condus la presupunerea că supraviețuitorii s-au mutat pe insula Croatoan, cunoscută astăzi drept insula Hatteras. La momentul dispariției coloniei, insula era locuită de tribul Hatteras, iar o teorie populară sugerează că englezii s-au alăturat acestui grup pentru a supraviețui, în lipsa proviziilor și cunoștințelor necesare pentru a se adapta la noul teritoriu.

Un posibil indiciu al acestei teorii îl reprezintă așa-numitele Pietre Dare – un set de sculpturi în piatră care ar fi fost realizate de Eleanor Dare, fiica lui John White. Aceste pietre conțin mesaje despre soarta coloniștilor și scrisori personale către White. Deși majoritatea istoricilor le consideră falsuri, există voci academice care cred că cel puțin una dintre ele ar putea fi autentică.

Dovezi arheologice recente

Din anul 1998, Proiectul Croatoan a adunat dovezi arheologice care susțin teoria că cel puțin o parte dintre coloniști au fost asimilați de tribul Hatteras. În așezările acestuia au fost descoperite artefacte specifice coloniștilor englezi, obiecte care nu ar fi putut ajunge acolo decât printr-un contact direct.

Chiar și așa, în ciuda acestor indicii și a numeroaselor ipoteze formulate de-a lungul secolelor, misterul Roanoke rămâne nerezolvat. Fără dovezi definitive, soarta coloniștilor va continua să alimenteze speculații și teorii — posibil pentru totdeauna.