„Complet inexplicabil”: telescopul James Webb a descoperit ciudate „mărgele întunecate” în atmosfera lui Saturn

Telescopul Spațial James Webb a detectat ceva complet neașteptat plutind în atmosfera superioară a lui Saturn: structuri enigmatice, asemănătoare unor „mărgele întunecate”, care sfidează orice explicație actuală. Acestea au fost observate deasupra faimosului vortex hexagonal de la polul nord al planetei și ar putea rezulta din interacțiunile complexe dintre magnetosfera și atmosfera gigantului gazos.

Descoperirea este cu atât mai remarcabilă cu cât vine după decenii de observații intense ale lui Saturn. Misiuni iconice precum Voyager și, în special, Cassini, ne-au oferit o imagine detaliată a atmosferei și a enigmaticului hexagon. Totuși, acele misiuni erau limitate în capacitatea lor de a analiza straturile superioare, rarefiate, ale atmosferei cu o asemenea precizie. Ceea ce face telescopul James Webb este să deschidă o fereastră către o regiune a lui Saturn care până acum era aproape invizibilă, forțând oamenii de știință să reevalueze modelele dinamice ale interacțiunilor dintre atmosferă și magnetosferă.

Aceste structuri surprinzătoare, diferite de orice au mai văzut oamenii de știință, au fost descoperite cu ajutorul spectrografului în infraroșu apropiat (NIRSpec) al telescopului, în timp ce acesta analiza straturile atmosferice de deasupra giganticei furtuni.

Ce sunt aceste „mărgele întunecate” descoperite în atmosfera lui Saturn?

Astronomii se așteptau să identifice emisii pe benzi largi în spectrul infraroșu. În schimb, au observat aceste caracteristici întunecate, asemănătoare unor mărgele — separate de distanțe mari, dar posibil interconectate — plutind lent în plasma încărcată a ionosferei. Sub ele, în stratosferă, se afla o structură asimetrică în formă de stea. Descoperirile au fost publicate în revista Geophysical Research Letters.

„Rezultatele au fost o surpriză totală. Aceste caracteristici erau complet neașteptate și, în prezent, sunt complet inexplicabile.”, a afirmat Tom Stallard, profesor de astronomie la Universitatea Northumbria din Marea Britanie.

Hexagonul lui Saturn, o structură gigantică cu o lățime de 29.000 de kilometri, a fost observat pentru prima dată în 1980 de sonda Voyager a NASA. Ulterior, a fost fotografiat în detaliu de sonda Cassini, care a orbitat planeta între anii 2004 și 2017. Acest turn cu șase laturi se rotește deasupra suprafeței planetei, efectuând o rotație completă aproximativ o dată la 10 ore.

Oamenii de știință cred că hexagonul este alimentat de un curent jet care înconjoară polul, iar forma sa unică se datorează proprietăților gazelor din atmosfera lui Saturn. Totuși, motivele precise ale formei și fluxului său, precum și comportamentul atmosferei superioare de deasupra lui, rămân incerte din cauza emisiilor foarte slabe.

Pentru a investiga fenomenul, astronomii au focalizat instrumentul NIRSpec al JWST asupra ionosferei și stratosferei lui Saturn, situate la 1.100 km și, respectiv, 600 km deasupra suprafeței nominale a planetei. Timp de 10 ore, telescopul a urmărit moleculele de hidrogen încărcate pozitiv (H3+) și moleculele de metan, dezvăluind aceste structuri ciudate.

„Credem că perlele întunecate pot rezulta din interacțiuni complexe între magnetosfera lui Saturn și atmosfera sa rotativă, oferind potențial noi perspective asupra schimbului de energie care alimentează aurora lui Saturn”, a explicat Stallard, citat de Live Science.

În același timp, modelul stelar asimetric ar putea fi legat de furtuna hexagonală de dedesubt. „În mod intrigant, cele mai întunecate mărgele din ionosferă par să se alinieze cu cel mai puternic braț stelar din stratosferă, dar nu este clar în acest moment dacă acestea sunt de fapt legate sau dacă este doar o coincidență”, a adăugat el.

Pentru a descifra misterul, echipa speră să efectueze observații de urmărire cu JWST. Saturn se află în prezent la echinocțiu, ceea ce înseamnă că modelele atmosferice s-ar putea schimba drastic pe măsură ce soarele își modifică poziția. Mai mult, pe 21 septembrie 2025, planeta inelată s-a aflat în punctul cel mai apropiat de Pământ — un moment ideal pentru a încerca să descifrăm numeroasele sale secrete.