Pentru milioane de hinduși, Gangele este mai mult decât un simplu râu; este zeița Ganga Ma, o sursă de purificare spirituală. Însă, dincolo de importanța sa spirituală, fluviul este o sursă de viață pentru peste 600 de milioane de oameni, asigurând apă potabilă, irigații pentru agricultură și resurse pentru industrie. Din nefericire, acest colos acvatic se află în mijlocul unei transformări dramatice.
Un nou studiu detaliază cum Gangele seacă într-un ritm nemaiîntâlnit de secole. Debitul fluviului a scăzut drastic în ultimii 30 de ani, lăsând numeroase porțiuni impracticabile pentru navigație pe timpul verii. Fântânile seacă, iar fermierii se luptă să irige culturile prin canale care, odinioară, erau pline de apă.
Cercetătorii de la Institutul Indian de Tehnologie Gandhinagar și de la Universitatea din Arizona au reconstituit istoricul debitului Gangelui pentru perioada 700 – 2012 e.n., combinând date istorice, probe naturale și modele computerizate.
O secetă istorică secătuiește Gangele
Confirmarea științifică a crizei vine dintr-o cercetare riguroasă, publicată în prestigioasa revistă Proceedings of the National Academy of Sciences. Analiza, care acoperă o perioadă de peste 1300 de ani, a relevat o scădere drastică a debitului începând cu anii 1990. Concluzia este fără echivoc: perioada actuală de secetă este cea mai gravă din ultimii 1.300 de ani și cu 76% mai severă decât orice alt eveniment similar, fiind o anomalie istorică ce nu poate fi explicată prin variabilitate naturală.
Cu o lungime de 2.525 de kilometri, Gangele este unul dintre cele mai lungi fluvii ale lumii. Izvorăște din apele limpezi ale Munților Himalaya, curge spre sud-est prin India și Bangladesh, traversând orașe majore și terenuri agricole, înainte de a se vărsa în Golful Bengal.
Deși profund venerat în cultura indiană, fluviul este și puternic poluat. Se estimează că aproape 5 miliarde de litri de ape uzate ajung zilnic în Gange, din care doar un sfert sunt tratate. Acest lucru lasă apa contaminată cu bacterii la niveluri periculoase, mult peste limita de siguranță pentru consumul uman.
Cauzele duale ale crizei Gangelui
O parte a tendinței de uscare este cauzată de schimbările climatice și de topirea ghețarilor din Himalaya, supranumiți „turnurile de apă ale Asiei”. Deși topirea inițială poate crește temporar debitul, aceste rezerve de apă înghețată se epuizează și nu se mai refac, ducând la o reducere graduală a apei care alimentează Gangele și afluenții săi.
Extracția apelor subterane reprezintă o altă problemă majoră. De la începutul irigațiilor la scară largă, în anii 1970, nivelul apei din acviferele Gangelui, în nordul Indiei, a scăzut cu peste 50%.
Soluțiile sunt la fel de complexe ca și problemele. Deși cooperarea între India, Bangladesh și Nepal pentru gestionarea resurselor este esențială, nicio măsură izolată nu poate opri impactul masiv al schimbărilor climatice.
Dincolo de statistici, dispariția Gangelui reprezintă o amenințare directă la adresa unei moșteniri culturale și spirituale vechi de mii de ani. Pentru cele 600 de milioane de suflete care îl numesc sursă de viață, secarea sa nu este o problemă ecologică abstractă, ci o realitate care le afectează credința, hrana și viitorul. Salvarea Gangelui este, în esență, o luptă pentru identitatea și supraviețuirea unei civilizații.
