România a pierdut peste 880.000 de soldaţi şi 275.000 de civili în Primul Război Mondial.
Războiul cel Mare[1], cum era denumit pe atunci, lăsase mii de copii orfani, care intraseră în grija statului român.
Nu doar autorităţile, familia regală şi doamnele din înalta societate se preocupau de soarta micuţilor, ci şi organizaţiile internaţionale.
Primul Război Mondial a lăsat mii de copii români orfani, care au fost luaţi în îngrijire de autorităţi.
Spre deosebire de prezent, când soarta orfanilor pare pecetluită, la acea vreme autorităţile aveau grijă de ei.
Statul monarhic se implicase în soarta orfanilor de război care fuseseră internaţi în aşezăminte de pe tot cuprinsul ţării.
Imaginile păstrate în arhive arată o Românie sărăcită de devastatorul război.
Copiii erau categoria cea mai vulnerabilă, astfel că autorităţile şi doamnele din înalta societate îşi făcuseră un ţel din a avea grijă de îngrijirea orfanilor de război.
Printre îngerii păzitori ai micuţilor se numărau membrii familiei regale, în frunte cu Regina Maria.
De asemenea, şi oficialii americani care, împreună cu doamnele voluntare înrolate în organizaţii umanitare precum Crucea Roşie, se interesau de bunăstarea copiilor.
Aceştia erau aduşi în tabere la mare, vara, fiind cazaţi la Techirghiol, însoţiţi de asistentele Crucii Roşii.
Soarta copiilor după Război
România a mai traversat o situaţie similară după cel de-Al Doilea Război Mondial, când a izbucnit Marea Foamete din 1946-1947.
Atunci, copiii din zonele lovite de secetă au fost trimişi în alte regiuni ale ţării pentru a fi salvaţi de la moarte.
Moldova a fost provincia cea mai afectată de sărăcie, iar Dobrogea, dar şi Oltenia sau Ardealul au sărit în ajutorul copiilor, care au fost preluaţi în familiile din judeţe mai puţin sărăcite de foamete.
În timpul Marii Foamete din 1946-1947, peste 54.000 de copii din regiunile sărace ale României au fost mutaţi în alte zone ale ţării, mai puţin afectate de calamitate.
Subnutriţi, bolnavi, zdrenţăroşi, micuţii au fost ţinuţi în sânul unor familii de voluntari, în instituţii şi în cămine.
De asemenea, şi alte ţări au sărit în ajutorul României.
Polonia s-a oferit să aibă grijă de copiii săraci, astfel România i-a trimis sute de copii în decursul crizei.
Aceştia erau însoţiţi de institutori, iar vara anului 1947 şi-au petrecut-o în colonii de pe ţărmul Mării Baltice. La fel a procedat Bulgaria.
Ţări precum Cehoslovacia, Iugoslavia, Ungaria şi Franţa, precum şi evrei din Haifa, au trimis ajutoare pentru România în timpul Marii Foamete.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
