Un copil şi un cimpanzeu au fost crescuţi împreună, într-un experiment controversat

Un copil şi un cimpanzeu au crescut împreună, în cadrul unui experiment prin care s-a încercat „umanizarea” primatei. În cele din urmă, copilul a deprins mai multe elemente din comportamentul cimpanzeului decât invers. Ajuns la vârsta de 43 de ani, copilul devenit adult a sfârşit în mod tragic.

Cuplul de psihologi Winthrop Niles Kellogg şi soţia sa, Luella, au început în data de 26 iunie 1931 un experiment în care şi-au folosit propriul fiu, pe nume Donald, în vârstă de 10 luni.

Cei doi soţi au adoptat un cimpanzeu, o femelă numită Gua, care avea vârsta de 7 luni şi jumătate.

Cuplul plănuia să crească cimpanzeul alături de propriul copil pentru a observa dacă mediul înconjurător influenţează decisiv dezvoltarea primatelor.

Practic, cei doi psihologi doreau să ştie dacă un cimpanzeu se poate comporta ca un om sau dacă poate ajunge să creadă că este om.^[sursa]

Experiment cu propriul copil şi un cimpanzeu

Niles Kellogg îşi dorea încă din timpul studenţiei să realizeze un astfel de studiu. Era fascinat de copiii crescuţi în sălbăticie, fără a avea contact uman.

A abandona un copil în sălbăticie ar fi fost total inuman şi ar fi încălcat conduita deontologică. De aceea, Kellogg a decis ca experimentul său să aibă loc într-un scenariu inversat, aducând un pui de animal în civilizaţie.

Timp de 9 luni, 12 ore pe zi şi 7 zile pe săptămână, Niles Kellogg şi soţia sa au desfăşurat un experiment neobişnuit, în care unul dintre cobai era tocmai fiul lor. Celălalt era Gua, pe care cuplul a început să o îngrijească la fel ca pe propriul copil.

În primele luni, Gua şi-a depăşit „fratele vitreg” la mai multe capitole. A învățat mai repede să se hrănească singură și reușea să îndeplinească mai uşor anumite sarcini. De asemenea, primata era mai dezinvoltă atunci când venea vorba de explorarea locurilor noi şi manipularea obiectelor pe care le primea pentru prima dată.

Cu toate acestea, abilităţile fizice ale lui Gua au fost eclipsate uşor-uşor de abilităţile lui Donald de a comunica prin intermediul cuvintelor. Gua nu reuşise să dezvolte această abilitate.

Atunci cei doi psihologi au înţeles că atinseseră limitele inteligenţei lui Gua.

Finalul experimentului

Observațiile celor doi psihologi erau foarte amănunțite. Au fost măsuraţi parametri precum tensiunea arterială, reflexe, percepţie vizuală, memorie, dezvoltare fizică, echilibru, atenţie distributivă, înţelegerea limbajului articulat, rezolvarea unor probleme şi altele.

Dacă în primul an de viaţă cimpanzeul a avut o dezvoltare mai rapidă decât cea a bebeluşului, lucrurile s-au schimbat drastic ulterior.

Indiferent de grija şi antrenamentele pe care le primea, Gua atinsese o limită, probabil scrisă în codul său genetic.

Experimentul s-a încheiat brusc şi în mod misterios.

Cei doi soţi au observat că Donald începuse să copieze din comportamentul cimpanzeului. Copilul imita sunetele scoase de Gua, se deplasa la fel ca ea şi chiar aveau unele dispute similare celor dintre puii de primate, pe care le putem observa în sălbăticie.

Soţii Kellogg erau îngrijoraţi de faptul că fiul lor ar putea copia prea mult din comportamentul animalului. Totodată, cimpanzeul devenise prea puternic pentru Donald şi l-ar fi putut răni cu uşurinţă.

Astfel, cei doi psihologi au decis să pună capăt experimentului după nouă luni.

Din punct de vedere ştiinţific, studiul s-a dovedit a fi valoros.

A contribuit la demonstrarea limitelor organismelor, indiferent de oportunităţile generate de mediul înconjurător. De asemenea, a descris modul în care este influenţată dezvoltarea fiinţelor în medii favorabile.

Gua a fost dusă înapoi la centrul de primate de la care fusese adoptată. Din păcate, Gua a murit la mai puţin de un an de la încheierea experimentului, din cauza unei pneumonii.

Atât Niles Kellogg, cât şi soţia sa, au murit în vara anului 1972.

Donald a murit în luna ianuarie a anului 1973, luându-şi singur viaţa.

Vizionaţi în materialul video de mai jos câteva secvenţe din cadrul experimentului