Oamenii de știință au confirmat un adevăr incomod: previziunile privind creșterea nivelului mării, făcute în anii ’90, s-au dovedit a fi șocant de exacte. Un nou studiu arată că, deși modelele climatice de atunci erau rudimentare, au nimerit ținta, prevestind o creștere de 8 centimetri în trei decenii. Realitatea? O creștere de 9 centimetri, o diferență aproape neglijabilă.
Creșterea nivelului mării: o prognoză corectă din motive greșite
Totuși, această acuratețe ascunde o realitate alarmantă. Modelele au fost corecte din greșeală. Ele au subestimat dramatic un factor critic: topirea calotelor glaciare din Groenlanda și Antarctica. În același timp, au supraestimat ușor un alt factor – expansiunea apei oceanice pe măsură ce se încălzește. Cele două erori s-au anulat reciproc, producând un rezultat final corect, dar bazat pe premise greșite.
„Testul suprem al previziunilor climatice este să le compari cu ce s-a întâmplat între timp. Am fost uimiți de cât de bune au fost acele prognoze inițiale. Pentru oricine se îndoiește de rolul oamenilor în schimbarea climei, iată una dintre cele mai clare dovezi că înțelegem de zeci de ani ce se întâmplă cu adevărat.”, a afirmat autorul principal al studiului, Torbjörn Törnqvist, profesor la Universitatea Tulane.
Când sateliții au început să monitorizeze oceanele la începutul anilor 1990, au înregistrat o creștere medie de aproximativ 3 milimetri pe an. Dar datele au dezvăluit rapid că acest ritm nu era constant, ci se accelera. Până în octombrie 2024, cercetătorii NASA au anunțat că rata de creștere s-a dublat în doar trei decenii.
Gheața, factorul subestimat în creșterea nivelului mării
Problema cea mai mare a venit de la gheață. În anii ’90, contribuția Groenlandei și a Antarcticii era considerată neglijabilă. Rapoartele inițiale ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) presupuneau că dinamica acestor giganți de gheață putea fi ignorată.
Această ipoteză s-a dovedit complet falsă. În realitate, topirea acestor calote glaciare a reprezentat aproape un sfert din creșterea totală a nivelului mării. Efectele destabilizatoare ale apelor oceanice calde asupra gheții din Antarctica și scurgerea accelerată a gheții din Groenlanda au fost mult mai rapide decât anticipase oricine. Un alt factor trecut cu vederea a fost epuizarea apelor subterane de pe continente, care a transferat mai multă apă în oceane.
„Nivelul mării nu crește uniform – variază foarte mult de la o regiune la alta”, subliniază profesorul Sönke Dangendorf, co-autor al studiului. Continuarea monitorizării prin satelit de către agenții precum NASA și NOAA este, așadar, mai importantă ca niciodată pentru a ajuta comunitățile de coastă să ia decizii informate.
Faptul că previziunile timpurii au fost corecte, chiar și accidental, oferă încredere în modelele mult mai avansate de astăzi. Acestea au o rezoluție mai bună și o înțelegere superioară a proceselor climatice. Cu toate acestea, studiul, publicat în revista Earth’s Future, subliniază că cea mai mare provocare rămâne „incertitudinea profundă” legată de viitorul calotelor glaciare. Acestea dețin potențialul de a ridica nivelul mării mult peste orice previziune actuală, punând în pericol societățile de coastă din întreaga lume.
