Creșterea speranței de viață încetinește, zdruncinând teoriile privind viața veșnică

Trăim mai mult ca niciodată, dar creșterea speranței de viață încetinește, semn că ne apropiem de limite fundamentale.

O serie de progrese medicale spectaculoase au prelungit viața în majoritatea țărilor dezvoltate. Cu toate acestea, o nouă lucrare sugerează că este extrem de improbabil să atingem o longevitate extremă, de 150 de ani sau chiar mai mult. Acest lucru nu ar fi în concordanță cu tendințele observate până acum. În plus, chiar dacă viața noastră se prelungește, nu ar trebui să presupunem că extinderea sănătății va continua în același ritm.

Trăim mai mult ca niciodată, dar creșterea speranței de viață încetinește

Acum două secole, durata medie de viață era mai mică de jumătate față de ceea ce este astăzi, chiar și în cele mai prospere națiuni, și nu era cu mult mai ridicată decât în alte epoci de când specia noastră a evoluat. Creșterea rapidă a speranței de viață, mai întâi în câteva țări bogate, iar mai târziu la nivel global, s-a datorat în principal reducerii mortalității infantile. Cei care ajungeau la vârsta adultă la începutul secolului XX nu se puteau aștepta să trăiască semnificativ mai mult decât străbunicii lor, dar aveau șanse mult mai mari să nu-și vadă copiii sau nepoții murind înaintea lor.^[sursa]

Chiar dacă bolile din copilărie, precum rujeola și tusea convulsivă, revin pe alocuri din cauza mișcărilor anti-vaccin, mortalitatea infantilă continuă să scadă, pe măsură ce aceste programe vitale ajung și în cele mai sărace țări. Cu toate acestea, progresele viitoare trebuie să vină de la celălalt capăt al vieții – în rândul celor cu vârste de peste 60 de ani. Profesorul S. Jay Olshansky de la Universitatea din Illinois, Chicago, și coautorii săi susțin, într-o nouă lucrare, că nu ar trebui să ne așteptăm la prea multe.

Deși cercetările medicale s-au concentrat în ultimele decenii pe bolile persoanelor de vârstă mijlocie și vârstnice, iar bugetele pentru aceste studii au crescut semnificativ, progresul nu a fost pe măsura așteptărilor. Numărul centenarilor a crescut spectaculos, chiar și atunci când nu se iau în considerare datele controversate din „zonele albastre” afectate de suspiciuni de fraudă. Totuși, Olshansky și colegii săi notează că aceste progrese au încetinit în țările care au beneficiat primele de ele. Îmbunătățirile ulterioare au venit, în principal, din extinderea tehnologiilor la o scară mai largă.

„Cei mai mulți oameni care ajung astăzi la vârste înaintate beneficiază de timp câștigat prin intervențiile medicale. Dar aceste «bandaje» medicale adaugă din ce în ce mai puțini ani la durata de viață, chiar dacă sunt aplicate mai rapid, ceea ce sugerează că perioada de creștere rapidă a speranței de viață s-a încheiat.”, a declarat Olshansky într-un comunicat.^[sursa]

Olshansky a studiat evoluția speranței de viață în cele opt țări cu cea mai mare longevitate, precum și în Hong Kong și Statele Unite. Această dezbatere nu este una nouă, după cum recunosc și autorii, iar ipotezele concurente despre „limitele stilului de viață” și „extinderea radicală a duratei de viață” au fost discutate încă din anii ’90. De altfel, Olshansky însuși a fost unul dintre cei care au lansat această dezbatere în anul 1990, motiv pentru care autorii au ales perioada 1990-2019 pentru a studia evoluția speranței de viață în aceste țări.

Singurele ţări care au o creştere semnificativă a speranţei de viaţă

Hong Kong și Coreea de Sud sunt singurele țări care au reușit să adauge trei ani la speranța de viață pe deceniu, conform ipotezei radicale a prelungirii duratei de viață. În cazul Hong Kong-ului, acest lucru s-a întâmplat doar între anii 1990 și 2000, în mare parte datorită măsurilor drastice împotriva fumatului, un succes dificil de replicat.

Hong Kong este și singura regiune care a înregistrat o creștere exponențială a numărului de centenari, un alt efect prevăzut de susținătorii longevității radicale. În restul lumii, numărul persoanelor care ajung la vârsta de 100 de ani a crescut într-un ritm mai modest. Majoritatea îmbunătățirilor provin din faptul că oamenii au mai multe șanse să supraviețuiască până la 60 sau 70 de ani, nu din scăderea ratei mortalității în rândul celor de peste 90 de ani.

Olshansky nu este primul care observă că speranța de viață în țările dezvoltate nu mai crește la fel de rapid ca în trecut. În Statele Unite, de exemplu, speranța de viață a scăzut chiar. Cu toate acestea, există încă mulți care promit o viață aproape eternă, iar alții sugerează creșterea vârstei de pensionare pe baza presupunerii că vom trăi cu toții peste 100 de ani în curând. În urmă cu doar câțiva ani, cărțile și eseurile descriau generația actuală drept „ultima generație muritoare”, susținând că oamenii născuți în secolul XXI ar putea să nu moară niciodată.

În contrast, Olshansky și coautorii săi concluzionează că, pe baza tendințelor actuale, doar aproximativ 15% dintre femei și 5% dintre bărbați vor ajunge la 100 de ani, cel puțin în secolul actual. Autorii calculează reducerea anuală a ratei mortalității necesară pentru ca oamenii să trăiască până la 150 de ani și consideră acest scenariu improbabil.

„Rezultatele noastre contrazic ideea general acceptată că longevitatea naturală a speciei noastre se află undeva în viitor. În realitate, este posibil ca aceasta să fie deja în trecut, undeva între 30 și 60 de ani. Am demonstrat că medicina modernă produce acum îmbunătățiri din ce în ce mai mici în ceea ce privește longevitatea, chiar dacă progresele tehnologice avansează rapid.”, a declarat Olshansky.

Totuși, aceasta nu înseamnă că progresul s-a oprit. „Este mai degrabă un plafon de sticlă, nu un zid de cărămidă”, a explicat Olshansky. Recenta scădere a speranței de viață în rândul americanilor albi se datorează, în parte, pandemiei de COVID-19, dar în principal „morților din disperare” – un fenomen legat de creșterea ratei sinuciderilor și a consumului de opioide. Soluțiile pentru aceste probleme vor necesita abordări diferite de cele folosite pentru combaterea bolilor tradiționale, însă cercetarea medicală poate juca totuși un rol crucial.^[studiu]

Cu toate acestea, autorii studiului sugerează că viitorul medicinei va pune accent pe îmbunătățirea calității vieții persoanelor în vârstă, mai degrabă decât pe prelungirea duratei de viață fără a ține cont de sănătatea acestora.