Undeva, într-un laborator aseptic, tăcerea este spartă de un computer. Pe ecran, o secvență genetică veche de mii de ani prinde viață, spunând o poveste pe care nimeni nu o mai auzise până acum. Nu este o poveste despre regi sau imperii, ci despre dușmani invizibili care ne-au modelat destinul – o poveste care a început în momentul în care am decis să aducem animalele mai aproape de casă.
O echipă de cercetători de la universități de prestigiu precum Copenhaga și Cambridge, condusă de renumitul profesor Eske Willerslev, a realizat o „autopsie” a istoriei, scufundându-se în ADN-ul a peste 1.300 de indivizi preistorici. Analizând oase și dinți vechi de până la 37.000 de ani, ei au creat cea mai vastă hartă a bolilor infecțioase realizată vreodată, iar rezultatele, publicate în jurnalul de elită Nature, sunt cutremurătoare.
Momentul în care am deschis Cutia Pandorei
De mult timp se bănuia că Revoluția Agricolă a fost un pact cu diavolul. Am câștigat securitate alimentară, dar am deschis poarta către o nouă eră a bolilor. Acum, dovezile genetice confirmă acest lucru cu o precizie uluitoare. Studiul plasează cele mai vechi dovezi clare ale bolilor zoonotice – acele infecții, precum COVID-19, care sar de la animale la oameni – în urmă cu aproximativ 6.500 de ani.
Acum 5.000 de ani, însă, ceva s-a schimbat. Pe măsură ce oamenii și animalele domestice au început să trăiască într-o proximitate tot mai mare, iar migrațiile masive ale păstorilor din stepa pontică au traversat continentele, peisajul sanitar s-a transformat pentru totdeauna. Bolile au început să circule cu o viteză și o eficiență fără precedent.
„Aceste infecții nu au provocat doar boli. Ele ar fi putut contribui la prăbușirea populației, la migrație și chiar la adaptarea noastră genetică.”, a explicat profesorul Willerslev. Practic, fiecare pas pe care l-am făcut spre civilizație a fost însoțit de umbra unui nou agent patogen.
În acest catalog vast de 214 agenți patogeni antici, o descoperire iese în evidență. Într-o probă veche de 5.500 de ani, cercetătorii au identificat cea mai veche urmă genetică din lume a bacteriei Yersinia pestis – microbul responsabil pentru ciumă. Aceasta este o fantomă a celui mai notoriu ucigaș din istoria Europei, Moartea Neagră, care a anihilat până la jumătate din populația continentului în Evul Mediu. Găsirea rădăcinilor sale atât de adânc în preistorie rescrie cronologia uneia dintre cele mai mari frici ale umanității: pandemia.
O lecție din trecut pentru pandemiile de mâine
Dincolo de fascinația istorică, această incursiune în genomul antic are implicații profunde pentru prezentul și viitorul nostru. Înțelegerea modului în care bolile au apărut, s-au răspândit și au suferit mutații de-a lungul mileniilor este o resursă neprețuită.
„Dacă înțelegem ce s-a întâmplat în trecut, ne poate ajuta să ne pregătim pentru viitor, când se prevede că multe dintre noile boli infecțioase vor proveni de la animale,” subliniază profesorul asociat Martin Sikora, primul autor al studiului.
Această cunoaștere ar putea fi vitală pentru dezvoltarea viitoarelor vaccinuri. „Mutațiile care au avut succes în trecut sunt susceptibile să reapară,” adaugă Willerslev. Informațiile din ADN-ul antic ne permit să testăm dacă vaccinurile actuale ar putea face față unor tulpini „reînviate” sau dacă trebuie să fim cu un pas înainte, proiectând noi apărări.
Privind la aceste secvențe genetice, nu vedem doar istoria bolilor. Vedem un cod sursă al propriei noastre vulnerabilități și reziliențe, scris de-a lungul a mii de ani de conviețuire periculoasă. Înțelegerea acestui trecut nu mai este o simplă lecție de istorie; a devenit cea mai importantă strategie de supraviețuire pentru viitor.
