Cum a ajuns nava portugheză „Bom Jesus” în deșert?

Spiritul neînfricat al navigatorilor portughezi a stârnit dintotdeauna admirație, iar epava Bom Jesus este unul dintre cele mai bune exemple. În zorii epocii moderne, acești exploratori, cartografi și negustori au brăzdat oceanele lumii, deschizând rute comerciale îndepărtate și înfruntând necunoscutul. Însă cutezanța lor era umbrită permanent de pericolele ce pândeau în larg.

Stăpânirea corăbiilor în acele vremuri nu era o îndeletnicire lipsită de riscuri, ci o înfruntare constantă cu forțele naturii și capriciile mării. Bom Jesus, o puternică navă comercială armată, mândria flotei portugheze, avea să devină o victimă a acestor mări înșelătoare. Ridicând ancora din Lisabona la 7 martie 1533, corabia s-a pierdut în tăcere, dispărând fără urmă. Aproape cinci secole mai târziu, în anul 2008, destinul său avea să fie revelat, când rămășițele sale au fost scoase la lumină la mii de kilometri depărtare, pe coasta aridă a Namibiei. Ce s-a întâmplat cu Bom Jesus și ce taine ascundea prețioasa sa încărcătură?

Bom Jesus, corabia pierdută în negura timpului

Abilitatea marinarilor lusitani de a parcurge distanțe impresionante pe mare era legendară, iar expedițiile lor reprezentau, pentru standardele secolului al XVI-lea, adevărate epopei. Regatul Portugaliei întreținea legături comerciale regulate cu tărâmuri exotice precum China, India și Japonia, iar o singură călătorie dus-întors către aceste destinații putea dura și doi ani.

În anul 1533, în lipsa mijloacelor moderne de comunicare, odată ce o navă părăsea portul, orice contact cu lumea cunoscută era practic întrerupt. Când Bom Jesus a pornit în lungul său voiaj în acea zi de martie, echipajul și armatorii se așteptau la o absență de aproximativ doi ani. Dar pe măsură ce timpul trecea și corabia nu mai apărea la orizontul Lisabonei, speranțele s-au stins, lăsând loc suspiciunilor și prevestirilor sumbre.^[sursa]

Nava însăși era o capodoperă a ingineriei navale a vremii. Construită la începutul anilor 1500, sub domnia Regelui Manuel I al Portugaliei, o perioadă de maximă expansiune pentru Imperiul Portughez, Bom Jesus era un exponent al clasei „nau” – corăbii robuste, cu vele, proiectate pentru navigația oceanică. Aceste veritabile fortărețe plutitoare au fost instrumentele esențiale prin care Portugalia și-a consolidat dominația asupra principalelor rute comerciale maritime, devenind un pionier al explorărilor oceanice.

Comerțul cu mirodenii și mătăsuri din India și Asia de Est era incredibil de profitabil, iar portughezii se numărau printre primii europeni care au stabilit legături directe cu aceste piețe îndepărtate. Drumul până acolo era însă presărat cu nenumărate primejdii, de la furia neașteptată a furtunilor la amenințarea constantă a piraților.

Prin urmare, Bom Jesus fusese proiectată și echipată special pentru aceste misiuni anevoioase. Mai mare, mai solidă și mai bine înarmată decât multe alte nave ale flotei, era destinată să înfrunte rigorile călătoriilor transoceanice și să transporte înapoi încărcături de o valoare considerabilă. Soarta a vrut însă altfel.

După plecarea sa din Lisabona, nava și echipajul ei au fost înghițiți de tăcerea oceanului. Misterul dispariției sale a dăinuit secole la rând, alimentând ipoteza, aproape o certitudine nerostită, că s-ar fi scufundat undeva în imensitatea apelor. Această presupunere avea să fie confirmată, într-un mod spectaculos, abia 475 de ani mai târziu, în anul 2008, când scheletul corabiei Bom Jesus a fost redescoperit, nu pe fundul oceanului, ci sub nisipurile deșertului.

Toate indiciile arheologice sugerează că nava a fost surprinsă de o furtună violentă în apropierea coastei namibiene. Izbită de valuri uriașe și împinsă către uscat, a eșuat și s-a dezmembrat, fiind apoi îngropată treptat de nisipul purtat de vânt. Acest giulgiu de nisip, deși martor al tragediei, a jucat un rol crucial în conservarea epavei pentru posteritate, așteptând momentul în care povestea sa dramatică să fie scoasă la lumină.

O comoară ascunsă sub valuri, păzită de deșert

Epava zăcea la mică adâncime sub nisip, aproape de linia țărmului, și a fost descoperită întâmplător de angajații unei companii de extracție a diamantelor, în timpul unor operațiuni de excavare de-a lungul coastei Namibiei. Unul dintre muncitori a observat câteva lingouri de cupru cu aspect neobișnuit, iar curând a devenit evident că acestea aveau o origine veche. Alertat, Institutul Sud-African de Arheologie Maritimă (SAIMA) a trimis o echipă la fața locului, iar amploarea reală a descoperirii a început să se contureze.

Corpul navei, deși fragmentat în trei secțiuni principale, se afla într-o stare de conservare remarcabilă. Sedimentele nisipoase dense care o acoperiseră timp de secole au creat un mediu anaerob, protejând lemnul și încărcătura de procesele de putrefacție. Datorită acestei conservări excepționale și eforturilor internaționale conjugate de protejare a sitului, arheologii au reușit să recupereze aproximativ 40 de tone de artefacte și mărfuri de pe nava Bom Jesus.

Cea mai mare parte a încărcăturii consta în 1.845 de lingouri de cupru, cântărind în total între 16 și 17 tone, majoritatea purtând marca celebrei familii de bancheri și industriași Fugger din Augsburg, Germania. Alături de cupru, au fost descoperite peste 2.000 de monede de aur și argint provenind din diverse state europene, precum Spania, Veneția și Franța, dar și 105 colți de elefant, o marfă prețioasă, cu o greutate totală de aproximativ 2 tone. Comoara era completată de numeroase tunuri, săbii, resturi textile, instrumente astronomice și de navigație, precum și alte obiecte de valoare.

Această încărcătură fabuloasă oferă o perspectivă directă și detaliată asupra complexității rețelelor comerciale ale vremii, demonstrând existența unor legături economice puternice ce se întindeau din Europa Centrală, prin Africa, până în îndepărtata Asie de Est. Epava Bom Jesus aduce, de asemenea, informații prețioase despre tehnicile portugheze de construcție navală din secolul al XVI-lea și despre instrumentele de navigație utilizate de acești pionieri ai oceanelor. Metodele lor, deși rudimentare prin comparație cu standardele actuale, erau inovatoare pentru acea epocă și reflectă ambiția nemărginită a unor marinari care se aventurau cu un curaj extraordinar în necunoscut, adesea complet izolați de restul lumii.

Lumea conectată prin comerț

Dincolo de valoarea intrinsecă a artefactelor, încărcătura recuperată de pe Bom Jesus este cea care conferă descoperirii o importanță crucială. Ea zugrăvește tabloul unei lumi interconectate, în care resursele de lux africane, finanțarea europeană și cererea de pe piețele asiatice se întâlneau într-o rețea complexă de interacțiuni transcontinentale. Această descoperire arheologică subliniază începuturile unei economii cu adevărat globalizate, cu mult înainte ca acest termen să fie inventat.

Epava Bom Jesus rămâne cea mai veche și cea mai valoroasă epavă cunoscută descoperită vreodată pe coasta de vest a Africii Subsahariene. Se depun eforturi considerabile pentru conservarea pe termen lung a încărcăturii și a fragmentelor de navă în rezervoare speciale cu apă sărată, în speranța că acestea vor putea fi transportate în siguranță la Lisabona, pentru a fi restaurate și expuse într-un muzeu.

Din nefericire, provocări birocratice și lipsa anumitor permisiuni din partea autorităților namibiene au încetinit progresul acestor demersuri. Astfel, pentru moment, Bom Jesus, mesagerul unei epoci apuse, continuă să se odihnească în liniștea mormântului său de nisip și apă, păstrându-și o parte din secrete pentru viitor.