Bacterii înrudite folosesc strategii complet diferite pentru a-și construi pereții celulari, o descoperire care ar putea schimba fundamental lupta noastră împotriva infecțiilor rezistente la medicamente.
O echipă internațională de cercetători, condusă de microbiologul Yves Brun de la Universitatea din Montréal, a descoperit o diversitate surprinzătoare în modul în care bacteriile se dezvoltă. Publicată în jurnalul științific Nature Communications, cercetarea lor dezvăluie noi vulnerabilități care ar putea fi exploatate pentru a crea o nouă generație de antibiotice.
Folosind tehnici avansate de microscopie, echipa a observat modul în care bacteriile sintetizează peptidoglicanul – materialul esențial din peretele celular și ținta principală a antibioticelor precum penicilina. Ceea ce se credea a fi un proces uniform s-a dovedit a fi mult mai variabil, chiar și între specii foarte apropiate.
„Această variabilitate poate reprezenta noi puncte slabe care ar putea fi exploatate pentru a dezvolta noi antibiotice”, a explicat Brun, citat de Phys.org.
Cum cresc bacteriile
Studiul s-a concentrat pe familia Caulobacteraceae, comparând două specii: Caulobacter crescentus și Asticcacaulis excentricus. În timp ce prima își extinde peretele celular în ambele direcții pornind din centru, cea de-a doua crește exclusiv către unul dintre poli. Această diferență majoră este legată de localizarea unei enzime cheie, o țintă clasică pentru medicamente.
Dar surprizele nu s-au oprit aici. Echipa a descoperit că aceste strategii de creștere nu sunt dictate doar de genetică. „Noile date arată că aceste mecanisme se pot adapta și la condițiile de mediu”, adaugă Marie Delaby, co-autoare a studiului.
Această plasticitate înseamnă că unele bacterii își pot modifica activ modul de creștere în funcție de context, ceea ce complică eficiența tratamentelor actuale. Înțelegerea acestei flexibilități este crucială pentru a dezvolta strategii mai eficiente de combatere a infecțiilor.
„Trebuie să încetăm să mai considerăm peretele bacterian ca o țintă fixă și universală. Este un proces mult mai dinamic decât am crezut, influențat de evoluție și de mediu. Această conștientizare ne poate îmbogăți abordările în dezvoltarea de noi tratamente.”, a concluzionat Brun.
