Cum era viața de zi cu zi în Roma antică și cum își petreceau romanii timpul?

Cum era viața de zi cu zi în Roma antică? Istoria Romei antice este adesea dominată de figuri colosale, precum Iulius Cezar, sau de oratori elocvenți, precum Cicero. Însă în spatele acestor nume legendare se afla freamătul unui imperiu cu milioane de cetățeni obișnuiți. Pentru ei, preocupările zilnice nu erau cucerirea lumii, ci asigurarea hranei și bucuria simplă de a trăi.

O incursiune în lumea lor ne dezvăluie o cultură care, în esență, nu este atât de diferită de a noastră. Romanii munceau, se distrau, socializau și se exprimau – uneori, într-un mod surprinzător de direct. Iată șase crâmpeie din viața unui cetățean obișnuit al unuia dintre cele mai mari imperii din istorie.^[sursa]

Cum era viața de zi cu zi în Roma antică: băile publice

Oriunde te-ai fi dus în Imperiul Roman, un lucru era cert: găseai o baie publică. Cunoscute sub numele de thermae, acestea nu erau simple clădiri, ci edificii complexe, dotate cu sisteme elaborate de încălzire. Aici, romani din toate clasele sociale se adunau pentru a se relaxa, a socializa și, bineînțeles, a se spăla.

O vizită la terme era un adevărat ritual: începea cu exerciții fizice ușoare, urmate de o baie fierbinte, apoi una caldă și, în final, una rece. Cei care doreau, puteau petrece timp în camera cu aburi sau se puteau bucura de un masaj. Băile publice erau un pilon al culturii romane, considerate de unii un simbol al identității lor. Importanța lor era atât de mare, încât au fost construite în aproape fiecare colț al imperiului, din nordul rece al Insulelor Britanice până în sudul arid al Egiptului.

Graffiti: vocea necenzurată a străzii

Dovezile arheologice din orașe excepțional de bine conservate, precum Pompeii și Herculaneum, ne arată un adevăr fascinant: la fel ca noi, romanii antici se exprimau prin graffiti. În lipsa vopselei spray, ei își zgâriau sau își sculptau desenele și mesajele pe tencuiala zidurilor. Pereții barurilor, ai băilor publice și ai altor spații de socializare erau plini de astfel de mărturii.

Arta lor stradală varia de la simple schițe de oameni și animale la glume picante și insulte fără perdea. În timp ce împărații și oamenii de stat erau imortalizați prin monumente grandioase, pentru omul de rând, un graffiti era șansa de a-și lăsa amprenta asupra lumii. Mulți artiști anonimi își semnau opera, asigurându-se că numele lor va fi amintit, chiar dacă era atașat doar de o laudă trivială sau de o glumă scatologică.

O zi de muncă… până la prânz

Romanii antici nu aveau ceasuri pentru a măsura orele. Timpul era dictat de Soare, iar instrumente precum cadranele solare îi ajutau să împartă ziua și noaptea în 12 unități egale, numite hora. Deoarece Soarele era stăpânul timpului, ziua de muncă era structurată în jurul mișcării sale.

Un cetățean obișnuit își începea munca în zori, la prima hora, și o încheia la amiază. Acest program le lăsa întreaga după-amiază liberă pentru odihnă și recreere. Indiferent de statutul social, romanii își petreceau acest timp liber participând la evenimente sportive, spectacole de teatru sau, desigur, la indispensabilele băi publice.

Pasiunea jocurilor de noroc: de la tavernă la palatul imperial

Febra jocurilor de noroc cuprinsese întreaga societate romană. Cetățenii mai puțin înstăriți pariau pe jocuri cu zaruri sau pe diverse jocuri de societate în taverne și pe străzi, în timp ce elitele își construiau săli de jocuri private în vilele lor somptuoase. Se paria masiv și pe rezultatele luptelor de gladiatori sau ale curselor de care.

Deși, în mare parte, jocurile de noroc erau o afacere bărbătească, femeilor li se permitea să participe în timpul unor festivaluri speciale. Nici împărații nu erau imuni la această pasiune. Conducători precum Augustus și Nero erau faimoși pentru că pariau averi la o singură aruncare de zaruri, iar împăratul Claudius și-a comandat chiar o caleașcă specială, dotată cu o masă de joc, pentru a se putea bucura de acest viciu și în timpul călătoriilor.

Amplasat chiar în centrul orașului, Forumul Roman era, la propriu, epicentrul vieții cotidiene. Era locul unde cetățeanul de rând venea la cumpărături, la discuții sau pentru divertisment. Tot aici aveau loc majoritatea adunărilor publice, funcționau tribunalele și se întrunea Senatul. Mai mult, Forumul găzduia unele dintre cele mai sacre lăcașuri de cult, inclusiv temple dedicate marilor zeități romane. Pe scurt, dacă erai cetățean roman, viața ta, de la treburile zilnice la ceremoniile grandioase, gravita inevitabil în jurul acestui spațiu monumental.

Un zeu printre muritori: templul divinului Iulius Cezar

Unul dintre cele mai importante temple din Forum nu era dedicat unui zeu din mitologie, ci unui fost dictator al Romei: Iulius Cezar. Povestea divinizării sale este spectaculoasă. La scurt timp după asasinarea sa în 44 î.Hr., în timpul jocurilor funerare organizate în onoarea sa, pe cer a apărut o cometă care a rămas vizibilă timp de șapte zile.

Populația a interpretat acest fenomen ca pe un semn divin: sufletul lui Cezar se înălțase la cer, devenind zeu. Această credință populară a fost oficializată doi ani mai târziu, în anul 42 î.Hr., când Senatul Roman l-a declarat zeitate. În onoarea sa a fost construit un templu, dotat cu un altar unde cetățenii aduceau sacrificii liderului zeificat, la fel cum făceau pentru zeii tradiționali, precum Jupiter sau Saturn.