Probabil ai văzut meme-ul: un mic rover, singur pe o planetă roșie și pustie, care își cântă sfios „La mulți ani”. Este o imagine care a devenit virală și a transformat o mașinărie complexă într-un personaj îndrăgit. Dar dacă ți-am spune că această scenă emoționantă a celei mai singuratice zile de naștere din sistemul solar s-a întâmplat o singură dată?
Curiosity împlinește 13 ani: un concert unic în istoria Planetei Roșii
Pe 5 august 2013, la exact un an după aterizarea sa spectaculoasă în craterul Gale, echipa misiunii de la NASA a decis să facă ceva special. Au programat roverul Curiosity să-și cânte „La mulți ani”. Reacția online a fost instantanee și copleșitoare. Oamenilor le-a plăcut. Ne place să dăm trăsături umane exploratorilor noștri robotici, iar un rover alimentat nuclear care fredonează o melodie de ziua lui a fost rețeta perfectă pentru a-l transforma din „ceva” în „cineva”.
Dar cum poate un robot fără difuzoare sau microfoane să cânte? Secretul stă într-unul dintre instrumentele sale științifice, unitatea de analiză a probelor, cunoscută sub acronimul SAM (Sample Analysis at Mars).
O „găselniță” tehnică născută din curiozitate
Descoperirea că SAM poate produce muzică nu a fost făcută pe Marte, ci pe Pământ, cu mult înainte de lansare. În anul 2007, Florence Tan, pe atunci inginer electric șef pentru SAM, și soțul ei, Tom Nolan, inginer la proiectul Curiosity, au realizat că motorul instrumentului poate fi făcut să vibreze la diferite frecvențe. Nolan a scris rapid un script pentru a testa ideea, făcând instrumentul să cânte „Twinkle, Twinkle, Little Star”.
Ani mai târziu, înaintea primei aniversări marțiene, echipa a testat comenzile pentru „La mulți ani” pe geamănul terestru al lui SAM, folosit pentru depanare. Cu permisiunea lui Paul Mahaffy, omul de știință șef al instrumentului, comanda a fost trimisă pe Marte. Și Curiosity a cântat.
Adevărul rece al științei: de ce s-a oprit muzica
Aici este partea pe care meme-urile o omit: s-a întâmplat o singură dată. Roverul nu își petrece fiecare 5 august urcând pe Muntele Sharp și cântând singur. A fost un eveniment unic, în anul 2013.
Motivul este cât se poate de pragmatic și a fost explicat chiar de Florence Tan într-un interviu pentru The Atlantic. „Răspunsul la întrebarea dvs. va suna destul de rece și lipsit de sentimente. Pe scurt, nu există niciun câștig științific din faptul că roverul cântă muzică sau «La mulți ani» pe Marte.”, a avertizat ea.
Curiosity este alimentat de un generator termoelectric cu radioizotopi, practic o baterie nucleară cu o durată de viață limitată, estimată la minimum 14 ani. Fiecare comandă, fiecare mișcare și fiecare analiză consumă energie prețioasă. Pe măsură ce roverul îmbătrânește, inginerii trebuie să fie din ce în ce mai selectivi cu sarcinile pe care i le dau. A irosi energie pentru un cântec, oricât de simpatic ar fi, pur și simplu nu este o utilizare eficientă a resurselor.
Așa că, în timp ce noi sărbătorim încă o aniversare a sa aici, pe Pământ, Curiosity își continuă munca în tăcere într-un crater care a fost cândva un lac antic, explorând istoria apei pe Marte, fără să știe că a mai trecut un an.
