Un studiu recent dezvăluie că aerul din interior conține concentrații de microplastice de până la 100 de ori mai mari decât se estima, expunându-ne la un risc de sănătate subestimat până acum.
Particule minuscule de plastic, invizibile cu ochiul liber, plutesc constant în aerul pe care îl respirăm în locuințe și vehicule. O nouă cercetare, condusă de Nadiia Yakovenko de la Université de Toulouse și publicată în prestigioasa revistă PLOS ONE, arată că poluarea interioară cu aceste fragmente este mult mai densă și mai periculoasă decât s-a crezut anterior.
Praful de plastic: un pericol ascuns în particule fine
Studiile anterioare au confirmat prezența microplasticelor – provenite din haine sintetice, ambalaje sau obiecte de uz casnic – aproape peste tot. Însă, majoritatea acestor cercetări s-au concentrat pe particule mai mari de 10 micrometri (µm), care sunt, în general, filtrate de sistemul respirator și rareori ajung în țesutul pulmonar profund.
Noul studiu schimbă radical această perspectivă. Când particulele sunt mai mici de 10 µm, ele pot ocoli filtrele naturale ale organismului, pătrunzând adânc în bronhii și, potențial, chiar în fluxul sanguin. Mai mult, aceste particule acționează ca niște transportatori pentru substanțe chimice toxice și alți poluanți, care, odată ajunși în corp, pot afecta sisteme vitale, conform Earth.com.
O metodă de detecție superioară relevă adevărata scară a poluării
Folosind o tehnică avansată, numită spectroscopie Raman, echipa lui Yakovenko a putut detecta particule de până la 1 µm, mult mai mici decât cele identificate prin metodele convenționale. Rezultatele au fost șocante: aerul din interiorul apartamentelor și mașinilor studiate conținea mii de astfel de particule pe metru cub.
În medie, s-au înregistrat 528 de particule/m³ în locuințe și o concentrație alarmantă de 2.238 de particule/m³ în autoturisme. Compoziția varia, polietilena fiind dominantă în case, în timp ce poliamida, provenită din materialele interioare, era mai frecventă în mașini.
Crucial este faptul că peste 90% din toate particulele detectate aveau dimensiuni sub 10 µm. Distribuția lor a urmat o lege a puterii: cu cât particulele erau mai mici, cu atât numărul lor creștea exponențial. Acest lucru înseamnă că inhalăm cantități uriașe exact din cele mai mici și mai periculoase tipuri de plastic.
Ce înseamnă acest lucru pentru sănătatea noastră?
Pe baza datelor colectate, cercetătorii estimează că un adult inhalează zilnic aproximativ 68.000 de microplastice fine. Acestea au capacitatea de a traversa barierele biologice, de a ajunge în sânge și de a afecta organele interne. De asemenea, pot elibera aditivi chimici care perturbă sistemul hormonal și slăbesc imunitatea.
Particulele mai mari, deși blocate în mucus și eliminate prin tuse sau înghițire, introduc plasticul în sistemul digestiv. Astfel, inhalarea ar putea reprezenta o cale de expunere la microplastice la fel de importantă, sau chiar mai mare, decât cea prin alimente și băuturi.
Copiii sunt considerați a fi și mai vulnerabili, având un consum de aer mai mare raportat la greutatea corporală. Conform estimărilor, un copil ar putea inhala până la 47.000 de particule fine de plastic în fiecare zi.
Privind spre un viitor și mai mic: nanoplasticele
Studiul a mers mai departe, extrapolând expunerea potențială la nanoplastice – particule mai mici de 1 µm. Acestea pot pătrunde și mai adânc în plămâni și pot traversa membranele celulare. Deși nu au fost măsurate direct, calculele sugerează o rată de expunere zilnică de peste 33 de milioane de nanoplastice.
„Oriunde ne-am uitat, am găsit microplastice. Inhalăm mii de astfel de particule în fiecare zi fără să ne dăm seama.” au concluzionat cercetătorii.
Descoperirile subliniază că aerul din interior este o sursă majoră și subestimată de expunere la microplastice. Până la dezvoltarea unor metode mai bune de monitorizare și înțelegere a impactului lor, praful de plastic invizibil din casele și mașinile noastre rămâne un pericol latent, prezent în fiecare respirație.
