Zborul cu avionul este genul de experiență care împarte oamenii în două tabere extreme: fie îl iubești, fie îl urăști cu pasiune. Eu mă încadrez ferm în cea de-a doua categorie, rezervând biletele de avion doar pentru acele călătorii unde nu există nicio alternativă rezonabilă (cum ar fi, să zicem, cel mai lung zbor din lume, de 29 de ore – brrr).
Nu detest întreaga călătorie, ci doar decolarea. Zgomotul motoarelor turate, vibrațiile, ridicarea și apoi… căderea. Da, căderea. Cu toții am simțit acea senzație bizară de picaj care pare să apară la aproximativ 30 de secunde după ce roțile s-au desprins de pistă. Dar dacă avionul încă urcă, de ce creierul nostru ne spune că ne prăbușim?
Ce este acel sentiment de cădere de după decolarea avionului?
Aici intervine flyman_simon, un căpitan de avion și antrenor specializat în frica de zbor, care împărtășește publicului secretele acumulate în cei 25 de ani de experiență la manșă. Prin postările sale de pe rețelele sociale, el demitizează totul, de la turbulențe și aterizări mai dure, până la zborurile prin condiții meteorologice dificile.
Într-un videoclip recent, el a explicat că acea senzație ciudată din stomac pe care o avem imediat după decolare este, de fapt, un semn perfect normal că zborul decurge exact conform planului.
„Senzația de «cădere» de după decolare este doar o percepție, nu o prăbușire reală. După decolare, reducem puterea motoarelor (tracțiunea) și încetinim rata de urcare, pentru a permite avionului să accelereze. Botul avionului coboară ușor, motoarele devin mai silențioase, iar noi începem să «curățăm» aripile – retrăgând flapsurile și voleții – pentru a deveni mai eficienți aerodinamic. Urechea internă sesizează coborârea botului și scăderea tonului motoarelor și poate interpreta greșit aceste semnale ca fiind o scădere în altitudine, chiar dacă noi continuăm să urcăm și să accelerăm.”, a explicat el într-o postare pe Instagram.
Urechea umană este un instrument fantastic pentru detectarea schimbărilor de echilibru și accelerație, dar uneori aceste mesaje pot deveni puțin confuze. Problemele urechii interne pot provoca vertij, acea stare în care simțim că mediul înconjurător se învârte cu noi. În timpul decolării, tranziția de la o urcare abruptă la una mai lină poate fi interpretată de urechile noastre ca o cădere, când, în realitate, ascensiunea continuă.
De ce simți că pici?
Un alt loc în care această schimbare de accelerație se face simțită este stomacul (sau, dacă aveți nevoie la toaletă, vezica urinară). În timpul decolării cu putere maximă și unghi abrupt, atât corpul dumneavoastră, cât și avionul, urcați împreună cu forță. În momentul în care avionul își reduce accelerația ascendentă, există o fracțiune de secundă în care corpul tinde să-și păstreze inerția ascendentă. Rezultatul? Acea senzație de „gol în stomac”, similară cu cea din rollercoaster sau când mașina trece peste o denivelare.
Poate că nu este cea mai plăcută senzație din lume, dar această tranziție este un pas crucial pentru eficiența zborului, aducând două beneficii majore. În primul rând, protejează motoarele, reducând timpul în care acestea sunt forțate să funcționeze la capacitate maximă. În al doilea rând, îmbunătățește viața celor care locuiesc în apropierea aeroporturilor, reducând poluarea fonică.
Vestea bună este că momentul trece repede.
„Imediat după această senzație, veți simți cum viteza crește și urcarea continuă constant. Așadar, când simțiți că parcă ați cădea, amintiți-vă: urcăm, avionul devine mai elegant aerodinamic și mai silențios, iar voi sunteți pe drumul cel bun.”, a asigurat pilotul.
Slavă Domnului pentru asta, nu-i așa?
