Dacă ar trebui să alegi un animal în pielea căruia nu ai vrea să fii, acela ar fi, aproape sigur, sconcsul. Evident, motivul principal este mirosul. Dar de ce miroase sconcsul atât de urât şi cum miroase sconcsul în realitate?
Deși este o creatură prietenoasă și ar putea părea un animal de companie drăguț, celebrul său miros îl transformă într-unul nedorit. Sconcsul are glande mirositoare extrem de puternice, care conțin un lichid cu un miros insuportabil. Acest miros poate fi eliberat cu o precizie uimitoare. Cele două glande sunt poziționate sub coadă, iar sconcsul își fixează inamicul și îl țintește cu jeturi de lichid urât mirositor.
Aceste jeturi pot ajunge la o distanță de trei metri. Sconcsul poate alege să tragă cu o glandă, cu cealaltă sau cu ambele simultan. Fiecare glandă conține suficient lichid pentru cinci sau șase jeturi. Mirosul este atât de puternic încât poate sufoca victima, ceea ce înseamnă că vei avea mari dificultăți în a respira dacă te afli în apropiere.[sursa]
De ce miroase sconcsul atât de urât?
Substanța secretată de sconcs este un tiol, un compus organic care are sulful drept componentă principală. Sulful are mirosul clasic de ou stricat și este cel care dă tiolului puterea sa de a provoca greață. În scopuri de detectare, tiolii sunt adăugați la gazul natural, care altfel nu are miros, astfel încât acesta să aibă un miros vizibil. În cazul spray-ului de sconcs, tiolul este atât de puternic încât poate fi mirosit de la un kilometru distanță.
În general, substanţa secretată nu provoacă prea multe daune – poate înțepături în ochi sau orbire temporară și greață la oameni – dar cu siguranță poate persista pe blană sau pe carosabil, mult timp după ce sconcsul a fugit.
Avertismentul sconcsului
Totuși, sconcsul nu atacă fără avertisment. Mai întâi, își ridică coada sau un picior, oferindu-ți astfel timp să fugi. De când sconcșii au început să fie crescuți pentru blană în ferme specializate, tot mai multe cazuri de îndepărtare a glandelor mirositoare de la puii de sconcs au fost raportate. Există trei tipuri de sconcși: cei dungați, cei cu pete și cei cu botul alungit.
Sconcșii trăiesc în America de Nord, America de Sud și America Centrală. Sconcsul dungat are o dungă albă ce se întinde din vârful botului până între urechi și o altă dungă albă care începe de pe ceafă, se împarte în două dungi separate și continuă până la coadă. Sconcsul dungat trăiește mai ales în Canada și Mexic. Cei mai mari ajung la o lungime de 76 de centimetri, cu o coadă de 23 de centimetri, și pot cântări până la 13 kilograme.
Picioarele din față ale sconcsului sunt echipate cu gheare lungi pe care le folosește pentru a săpa după insecte. Dacă observi multe gropi superficiale într-o zonă, este posibil ca un sconcs să se fi hrănit acolo. Sconcșii sunt de mare ajutor oamenilor, deoarece se hrănesc cu insecte și mici animale care pot dăuna culturilor.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
