De ce reginele nășteau cu alți oameni de față în trecut și de ce femeile nășteau din picioare în Evul Mediu?

Reginele nășteau în trecut într-un mod la care sigur nu ne gândim în zilele noastre. Cu greu ne-am putea imagina astăzi o scenă în care o regină – una dintre cele mai influente figuri ale unui regat – își aduce pe lume copilul în fața unui public numeros. Și totuși, în Evul Mediu, acest ritual era o realitate impusă de teama ca moștenitorul tronului să nu fie înlocuit în secret.

De ce reginele nășteau în fața mai multor oameni?

Nașterea, un moment care ar trebui să fie unul intim și protejat de privirile curioase, se desfășura în prezența unui grup format din nobili, membri ai curții regale, moașe și medici. Scopul? Să se asigure că nou-născutul era într-adevăr copilul reginei și că avea „sânge albastru”.

Mai mult decât atât, existau temeri că un copil cu dizabilități, considerat nepotrivit pentru a domni, ar putea fi schimbat în secret sau că o fată ar putea fi înlocuită cu un băiat. Din acest motiv, dormitorul reginei era, de regulă, una dintre cele mai mari încăperi din palat, tocmai pentru a putea găzdui cât mai mulți martori ai nașterii.

Această practică, menită să protejeze linia de succesiune, subliniază cât de departe erau dispuse monarhiile medievale să meargă pentru a-și păstra legitimitatea – chiar dacă asta însemna sacrificarea intimității uneia dintre cele mai personale experiențe umane.^[sursa]

Nașterea cu public: o tradiție impusă de Ludovic al XIV-lea

Prima naștere cu public consemnată oficial a avut loc în anul 1682, când primul nepot al lui Ludovic al XIV-lea, Regele Franței, urma să vină pe lume. Suveranul a cerut ca evenimentul să se desfășoare în palatul său, sub privirile curtenilor. De atunci, această practică s-a răspândit și a devenit o tradiție în casele regale europene.

Curiozități despre naștere în trecut

• Alcoolul în travaliu – Femeile erau încurajate să consume alcool în timpul nașterii, crezându-se că astfel durerea va fi mai ușor de suportat;
• Testamentul gravidelor – Din cauza riscului ridicat de deces în timpul nașterii, multe femei își redactau testamentul imediat ce aflau că sunt însărcinate;
• „Camerele de naștere” întunecate – În Evul Mediu, se credea că lumina puternică și zgomotul puteau afecta negativ nașterea. Astfel, femeile erau închise într-o cameră întunecată și liniștită, unde doar moașele și câteva însoțitoare aveau voie să intre;
• Superstiții și amulete – În multe culturi, femeile însărcinate purtau talismane sau amulete pentru a alunga spiritele rele. Se credea că anumite pietre sau obiecte sacre ar putea proteja mama și copilul de blesteme;
• Interdicția atingerii capului copilului – În unele societăți antice, moașele evitau să atingă capul bebelușului în timpul nașterii, de teamă să nu-i influențeze destinul sau să nu-i transmită energii negative;
• Nașterile asistate de călugărițe – În unele regiuni europene, nașterile erau supravegheate de călugărițe, deoarece se considera că acestea puteau oferi rugăciuni și binecuvântări care să asigure supraviețuirea copilului;
• Măsuri primitive de protecție împotriva infecțiilor – Înainte de descoperirea igienei moderne, unele moașe își spălau mâinile în vin sau oțet pentru a „dezinfecta” înainte de a ajuta la naștere. Din păcate, lipsa sterilizării a dus la numeroase infecții mortale;
• Băi reci pentru nou-născuți – În anumite culturi, bebelușii erau scufundați imediat după naștere în apă rece pentru a-i „întări” și a-i ajuta să devină mai rezistenți la boli;
• „Lapte de moașă” – În unele comunități, dacă mama nu putea alăpta imediat, moașa hrănea nou-născutul cu un amestec de lapte de capră și miere sau cu un terci de cereale diluat;

De ce nășteau femeile din picioare

Nașterea la orizontală este o practică relativ recentă. În urmă cu câteva sute de ani, femeile nășteau fie din picioare, fie stând pe vine, poziții considerate mai naturale și mai eficiente.

Fie că este vorba de statul în picioare, de poziția ghemuit sau în genunchi, ori chiar de postura semi-în picioare, femeile profitau de efectul gravitației. Aceasta ajuta la coborârea capului fătului prin canalul de naștere, facilitând extinderea pelvisului și contribuind la o dilatare mai eficientă.

În societățile tradiționale, unde majoritatea nașterilor aveau loc acasă și erau asistate de moașe cu o experiență transmisă din generație în generație, poziția naturală a femeii era considerată a fi cea care permitea un control mai mare asupra corpului în timpul travaliului.

Aceste obiceiuri, deși astăzi par de neconceput, reflectă realitățile unei epoci în care medicina era rudimentară, iar supraviețuirea unei mame și a copilului era adesea lăsată în voia sorții.