Deja execuţiile islamiştilor extremişti, care nici ei nu ştiu de ce se luptă ca retardaţii pentru nimic, au devenit o chestiune cotidiană, care nu mai impresionează atât de mult ca la început, deşi modurile prin care se afirmă sunt din ce în ce mai variate şi mai bine gândite.
Adică atunci când mai auzi de câte o decapitare a Statului Islamic îţi vine în minte ceva de genul: „A, ia uite, teroriştii de la ISIS au mai decapitat vreo 25 de oameni. Nţ, nţ, nţ, păcat de ei!”, iar apoi îţi vezi în continuare de viaţa ta obişnuită şi eventual îţi mai aduci aminte de asta la o bere cu prietenii. Alţii, ceva mai revoltaţi, se întreabă: „Da’ ce plm căutau ei acolo, dacă ştiau că-s nebuni islamiştii ăştia?!”
O întrebare ceva mai profundă, care m-a sâcăit şi pe mine o perioadă, a fost de ce prizonierii stau foarte liniştiţi în timp ce călăul flutură cuţitul lângă ei, spunând, într-o engleză destul de bună, că urmează să le taie gâtul ca la porc, în numele a ce rahat de cauză nobilă susţin ei acolo?
Deşi este foarte greu să te pui în locul lor, oricât de dezvoltate ar fi calităţile tale intuitive şi empatice, te gândeşti că atunci când ajungi în faţa morţii, dacă realizezi pericolul, faci orice ca să-ţi salvezi viaţa. Nu e mare filosofie, e doar instinctul de supravieţuire al oricărui animal. Ideea e că nu poţi sta ca mobila, aşteptând să-ţi taie cineva capul, fără să încerci orice gest disperat care să ducă la salvarea ta.
Bineînţeles, imediat au apărut şi teoriile cele mai ciudate, despre tot felul de droguri administrate forţat şi hipnoză ca în desenele animate, dar am dat şi peste un răspuns ceva mai pertinent:
Prizonierii nu realizează că de data asta e adevărat că vor muri.
Specialiştii care au studiat îndeaproape execuţiile Statului Islamic sunt de părere că în momentul de dinaintea execuţiei, prizonierii fie nu realizau ce îi aştepta, fie, după o detenţie lungă şi chinuită, orice eliberare – chiar şi moartea, ar fi fost preferabilă decât să rămână în mâinile torţionarilor.
Sunt oameni care au fost ostatici ai ISIS şi care au fost eliberaţi, oferind detalii despre brutalitatea pe care ei şi ceilalţi prizonieri au îndurat-o. Execuţiile înscenate erau la ordinea zilei, oamenii ajungând să creadă că nu li se va întâmpla nimic. Totuşi, când nu se aşteptau, erau decapitaţi de călăii ISIS, iar aceasta este explicaţia pentru care sunt atât de calmi înaintea morţii.
Reporterul de război Didier Fancois a declarat că prizonierii erau ameninţaţi cu execuţia în repetate rânduri şi că militanţii Statului Islamic au făcut şi crucificări în batjocură. Atunci când a fost întrebat de ce britanicul David Haines – unul dintre primii ostatici executaţi, a fost atât de calm cu doar câteva secunde înainte de moarte, jurnalistul francez a răspuns că „ei nu realizează că de data aceasta chiar se întâmplă cu adevărat“.
Conform specialiştilor, esenţa mesajului pe care teroriştii islamişti vor să-l transmită, este alta: „Rezistenţa este inutilă, suntem mult mai puternici decât oricare dintre voi”, şi din acest motiv apelează la astfel de tactici psihologice, la care prizonierii nu prea au timp să se gândească.
Totuşi, dacă ai văzut filmări cu execuţiile, sigur ţi-ai pus câteva semne mari de întrebare în ceea ce priveşte autenticitatea decapitărilor. Scenele au fost filmate cu cel puţin două camere digitale şi editate înainte de a fi încărcate pe internet folosind software care ascunde originea computerului folosit.
Mai mult decât atât, imaginile încărcate pe internet nu încalcă cu nimic termenii şi condiţiile marilor site-uri, precum YouTube sau altele de profil. Şi aici, teroriştii au o tactică destul de deşteaptă: ce ni se arată este doar pentru a şoca, iar autocenzura este folosită în scop de marketing, ştiind că dacă respectă oarecum termenii de conţinut în ceea ce priveşte violenţa, videoclipurile lor vor deveni virale pe internet şi chiar pe TV, publicaţiile aşteptând înfometate un astfel de material. Dacă scenele erau prea violente, clipurile ajungeau doar pe site-uri prea puţin vizitate de publicul larg, lucru care nu îi ajuta prea mult.
Aşadar, propaganda teroristă este destul de bine gândită, lucru care ne face să ne punem destule întrebări în ceea ce priveşte viitorul şi siguranţa, deşi suntem destul de departe de ISIS şi nici nu i-am supărat deocamdată.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante: