De ce „timpul încetinește” atunci când ești în pericol

Ai observat vreodată cum timpul încetineşte (sau este perceput astfel) atunci când te afli într-o situație de urgență sau în mijlocul unui meci sportiv tensionat? Această percepție alterată are explicații fascinante.

Cu toții am experimentat senzația că timpul curge diferit în funcție de context. De exemplu, o săptămână petrecută într-o țară străină poate părea mult mai lungă decât una acasă. La fel, timpul pare să se dilate când suntem plictisiți sau traversăm momente dificile, în timp ce se accelerează atunci când suntem complet absorbiți de o activitate, cum ar fi cântatul la un instrument, jocul de șah, pictura sau dansul. Mulți oameni afirmă, de asemenea, că pe măsură ce îmbătrânesc, timpul pare să treacă din ce în ce mai repede.

De ce timpul încetinește atunci când suntem în pericol

Totuși, aceste variații ale percepției timpului sunt relativ subtile. În cartea mea recentă, explorez un fenomen pe care îl numesc „experiențe de expansiune a timpului”, în care câteva secunde pot părea minute.

Dar ce anume determină această schimbare radicală în percepția timpului? Răspunsul rămâne, în parte, un mister. Cercetările sugerează că procesarea informațiilor de către creier joacă un rol cheie. În general, cu cât creierul nostru procesează mai multe informații – fie că este vorba de percepții, senzații sau gânduri – cu atât timpul pare să încetinească.

De exemplu, pentru copii, timpul pare să treacă mai lent deoarece ei trăiesc într-o lume plină de noutăți. Mediile necunoscute „extind” timpul prin cantitatea mare de informații noi pe care le oferă. În schimb, stările de absorbție – precum atunci când suntem concentrați pe o activitate creativă – par să scurteze timpul, deoarece atenția noastră devine restrânsă, iar mintea liniștită, cu mai puține gânduri care o traversează. Pe de altă parte, plictiseala are efectul opus: lipsa de concentrare lasă loc unui flux continuu și masiv de gânduri, ceea ce face ca timpul să pară mai lung.^[sursa]

Experiențele de expansiune temporală: Ce sunt și de ce le trăim?

Experiențele de expansiune a timpului (TE-uri, de la „time expansion experiences”) sunt momente în care timpul pare să încetinească dramatic, adesea în situații de urgență precum accidente de mașină, căderi sau atacuri. În astfel de momente, secundele se pot dilata până la a părea minute. Cercetările mele arată că aproximativ 85% dintre oameni au trăit cel puțin o astfel de experiență.

Aproape jumătate dintre aceste experiențe se petrec în contexte de accident sau urgență. Cei care le-au trăit descriu adesea cum încetinirea timpului le-a oferit șansa de a gândi și de a reacționa într-un mod care, în mod normal, ar fi fost imposibil. Mulți sunt convinși că această percepție alterată le-a salvat viața sau i-a ferit de răni grave.

De exemplu, o femeie mi-a povestit cum, în timpul unui accident, a evitat o barieră metalică care cădea peste mașina sa. „Momentul s-a încetinit atât de mult încât am avut timp să decid cum să scap de metalul care cădea peste noi”, a spus ea.

TE-urile nu sunt însă limitate la situații periculoase. Acestea apar frecvent și în sport. Un jucător de hochei, de exemplu, a descris cum „un joc care părea să dureze zece minute s-a desfășurat, de fapt, în doar opt secunde”. De asemenea, aceste experiențe pot apărea în momente de liniște profundă, cum ar fi meditația sau contemplarea naturii.

Unele dintre cele mai intense TE-uri sunt asociate cu substanțele psihedelice, precum LSD sau ayahuasca. Aproximativ 10% dintre TE-urile din colecția mea de relatări sunt legate de utilizarea acestor substanțe. Un bărbat mi-a povestit cum, în timpul unei experiențe cu LSD, a observat cronometrul telefonului său și a văzut „sutimi de secundă mișcându-se la fel de încet cum se mișcă, de obicei, secundele”.

De ce percepem timpul diferit?

Un posibil răspuns ar putea fi legat de eliberarea de noradrenalină, un hormon și neurotransmițător implicat în mecanismul „luptă sau fugi”. În situații de urgență, noradrenalina poate intensifica procesarea informațiilor, făcând ca timpul să pară dilatat. Totuși, această teorie nu explică de ce multe TE-uri sunt trăite în momente de calm, cum ar fi meditația sau starea de unitate cu natura.

Mai mult, cei care trăiesc TE-uri în contexte periculoase raportează adesea o stare surprinzătoare de calm. De exemplu, o femeie care a căzut de pe un cal a descris experiența astfel: „Totul a părut să dureze câteva minute. Eram extrem de calmă, fără să-mi pese că exista riscul ca animalul să cadă peste mine”.

O altă teorie sugerează că TE-urile ar putea fi o adaptare evolutivă. Strămoșii noștri ar fi putut dezvolta această capacitate pentru a face față situațiilor de viață și de moarte, precum întâlnirile cu prădători sau dezastrele naturale. Încetinirea timpului le-ar fi permis să reacționeze mai rapid și să supraviețuiască.

Cu toate acestea, această explicație nu acoperă pe deplin TE-urile care apar în contexte non-urgente, cum ar fi meditația profundă sau momentele de conexiune cu natura.

TE-uri: Iluzii ale memoriei sau stări modificate de conștiință?

O teorie controversată sugerează că experiențele de expansiune a timpului (TE-uri) nu sunt reale, ci doar iluzii ale memoriei. Potrivit acestei ipoteze, în situații de urgență, conștiința noastră devine extrem de acută, permițându-ne să percepem mai multe detalii decât în mod normal. Aceste percepții suplimentare sunt codificate în memorie, iar atunci când rememorăm momentul, impresia acumulării de detalii creează iluzia că timpul a încetinit.

Totuși, mulți oameni care au trăit TE-uri susțin că au avut efectiv timp suplimentar pentru a gândi și a acționa. În astfel de momente, expansiunea timpului le-a permis să ia decizii complexe și să întreprindă acțiuni care ar fi fost imposibile dacă timpul ar fi curs în ritmul său normal. Într-un sondaj recent, realizat pe un eșantion de 280 de persoane care au experimentat TE-uri, mai puțin de 3% dintre participanți au considerat că aceste experiențe au fost iluzii. În schimb, 87% au fost convinși că ceea ce au trăit a fost real, iar 10% au rămas indeciși.

Stările modificate de conștiință și timpul

Din perspectiva mea, cheia înțelegerii TE-urilor constă în stările modificate de conștiință. Șocul brusc al unui accident sau al unei situații critice poate perturba funcționarea normală a proceselor noastre psihologice, declanșând o schimbare bruscă a conștiinței. În sport, aceste stări apar în momente de „super-absorbție”, când concentrarea intensă și prelungită duce la o încetinire radicală a timpului.

De regulă, absorbția ne face să pierdem noțiunea timpului, acesta părând să treacă mai repede – un fenomen cunoscut ca „flux”. Dar când această absorbție devine extrem de intensă, efectul este invers: timpul pare să se dilate, iar fiecare moment capătă o claritate extraordinară.

Stările modificate de conștiință pot influența nu doar percepția timpului, ci și sentimentul nostru de identitate. Psihologul Marc Wittmann a subliniat că simțul timpului este strâns legat de simțul sinelui. În starea noastră obișnuită, ne percepem ca fiind „închiși” în mintea noastră, separați de lumea exterioară.

Însă una dintre trăsăturile definitorii ale stărilor modificate intense este dispariția acestei separări. Granița dintre „eu” și „lume” devine difuză, iar noi ne simțim profund conectați cu mediul înconjurător. În acest proces, percepția timpului se schimbă fundamental. Ieșim din conștiința noastră obișnuită și pătrundem într-o „altă lume temporală”, unde timpul pare să se extindă și să capete noi dimensiuni.