Vă puteți imagina că unor oameni nu le place muzica? Adică nu sunt absolut deloc impresionați de acest limbaj universal al emoției, care ne însoțește în cele mai diverse momente ale vieții. Așadar, ce se întâmplă când această rezonanță profundă lipsește? Cercetătorii au pătruns recent într-un teritoriu fascinant, descoperind că, pentru unii indivizi, partiturile sonore ale lumii rămân simple vibrații, lipsite de ecoul afectiv pe care majoritatea dintre noi îl considerăm firesc.
Acești oameni, pe deplin capabili să savureze deliciile unei mese alese, fiorul unui câștig material sau profunzimea unei legături intime, rămân surprinzător de impasibili în fața melodiilor, conform unui studiu revelator publicat în prestigioasa revistă Current Biology. Descoperirea deschide o nouă perspectivă asupra modului complex în care creierul uman procesează și experimentează plăcerea.
De ce unor oameni nu le place muzica?
Nu este vorba despre amuzie, acea afecțiune neurologică cunoscută de mult timp oamenilor de știință, care poate fi congenitală sau dobândită – de pildă, în urma unei leziuni cerebrale – și care alterează percepția muzicală fundamentală, transformând armoniile în zgomot pentru cei afectați. Participanții la noul studiu, subliniază cercetătorii, nu prezentau semne de amuzie; cu toate acestea, muzica îi lăsa, pur și simplu, reci.[sursa]
„Ceea ce am descoperit a fost existența unor persoane care nu manifestau o plăcere deosebită pentru muzică, dar care, în schimb, se bucurau din plin de alte tipuri de recompense.”, explică Josep Marco-Pallarés, autor al studiului și cercetător la Universitatea din Barcelona.
O denumire a fost dată acestei particularități: „anhedonie muzicală specifică” – incapacitatea de a experimenta plăcerea provocată de muzică, o fereastră către complexitatea neștiută a creierului uman.
Pentru a pătrunde în miezul acestei enigme, echipa de cercetare a orchestrat un studiu ingenios, implicând 30 de participanți, împărțiți echilibrat în trei grupuri distincte. Aceștia au fost invitați să parcurgă două tipuri de provocări: una muzicală și alta denumită „sarcină de recompensă monetară cu întârziere”. În cadrul primei provocări, participanții au audiat piese muzicale, preponderent din repertoriul clasic – creații semnate de maeștri precum Beethoven sau Vivaldi – și au fost rugați să evalueze gradul de plăcere resimțit. În cel de-al doilea test, miza era financiară: participanții trebuiau să reacționeze prompt pentru a câștiga sau a evita pierderea unor sume cuprinse între 20 de eurocenți și 2 euro.
Ambele tipuri de sarcini sunt recunoscute pentru capacitatea lor de a declanșa un ecou emoțional în creier. Pentru a cartografia aceste reacții subtile, cercetătorii au monitorizat cu atenție ritmul cardiac și conductanța pielii – un indicator al modului în care pielea conduce electricitatea, care crește pe măsură ce emoțiile se intensifică și transpirația devine mai abundentă.
Rezultatele au conturat un portret surprinzător: anumiți participanți au rămas emoțional neutri la audițiile muzicale, deși au vibrat vizibil la perspectiva câștigului financiar. Un detaliu și mai interesant, relevat de Marco-Pallarés pentru Live Science, este că acești indivizi erau totuși capabili să identifice corect emoțiile pe care muzica respectivă ar fi trebuit să le transmită.
Misterul persistă însă în privința cauzei acestei indiferențe selective. „Știm că acești oameni se pot bucura de alte recompense,” subliniază Marco-Pallarés.
Enigma se adâncește dacă ne gândim că aceeași regiune cerebrală, așa-numitul sistem de recompensă, se activează atât la auzul unei melodii apreciate, cât și la primirea unor stimuli precum banii. „Totuși, este posibil ca acest sistem să aibă conexiuni diferite cu alte zone funcționale ale creierului, iar acest lucru ar putea explica de ce unii indivizi savurează alte tipuri de recompense, dar nu și muzica,” avansează Marco-Pallarés ca ipoteză, subliniind că descifrarea completă a acestui fenomen necesită cercetări aprofundate. O nouă ușă s-a deschis către înțelegerea sinfoniilor și tăcerilor din mintea umană.
