O echipă internațională de cercetători a realizat o descoperire arheologică majoră sub Delta Nilului, aducând la lumină o structură masivă veche de 2.500 de ani din orașul antic Buto. Folosind tomografia 3D, arheologii au putut scana subsolul instabil fără a apela la săpături oarbe.
Această reușită tehnologică marchează un punct de cotitură în egiptologie: demonstrează că așezările antice ascunse adânc sub pânza freatică și straturile de nămol pot fi mapate și salvate informațional, chiar și în regiuni unde excavarea tradițională a devenit imposibilă.
Structura antică descoperită în situl arheologic Buto ar putea fi un templu secundar sau chiar un mormânt. Cum a fost găsită? Printr-o combinație ingenioasă de date satelitare și tehnologie de scanare subterană. Este genul de descoperire care ne arată exact cum noile tehnologii ajută astăzi arheologii să exploreze locuri care, în trecut, erau pur și simplu prea complexe sau prea inundate pentru a fi studiate corespunzător.
Ce artefacte ascundea situl arheologic Tell el-Fara’in?
Situl antic Tell el-Fara’in — identificat de experți ca fiind vechiul oraș Buto — este faimos pentru istoria sa extrem de complicată. Vorbim despre un loc care a fost ocupat timp de mii de ani, de la perioada predinastică până la începutul erei islamice, lăsând în urmă straturi arheologice dificil de separat. Ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, inundațiile regulate din deltă au îngreunat și mai mult excavarea clasică.
Pentru a face față acestei situații dificile, o echipă de cercetsare de la Universitatea din Kiel și de la Institutul Național de Cercetare în Astronomie și Geofizică din Egipt a utilizat o abordare combinată. În loc să sape la întâmplare, s-au bazat pe mai multe tehnologii avansate pentru a localiza exact ce era îngropat, cu mult înainte de a începe forajul țintit.
Cum funcționează scanarea subterană 3D în arheologie
Mai întâi, cercetătorii au apelat la imagini satelitare pentru a identifica modele neobișnuite în sol. Conform studiului publicat în Acta Geophysica, aceste modele au fost primul indiciu care sugera prezența unor structuri îngropate.
Apoi au adus în teren echipamentul de precizie: tomografia de rezistivitate electrică. Această metodă funcționează prin trimiterea de curenți electrici în sol pentru a măsura modul în care acesta răspunde, producând astfel un model 3D al elementelor aflate sub suprafață — practic, un fel de scanare subterană.
Echipa de cercetare a declarat că:
„Rezultatele acestui studiu demonstrează eficacitatea combinării măsurătorilor geofizice și a datelor de teledetecție, care au oferit o viziune foarte precisă în detectarea așezărilor îngropate într-o regiune complexă. Algoritmii de inversiune 3D au fost deosebit de eficienți în delimitarea zidurilor îngropate din cărămidă de lut și a structurilor arhitecturale, îmbunătățind semnificativ înțelegerea noastră asupra proceselor de formare a sitului.”
Artefacte egiptene: de la zeița Wadjet la faraonul Tutmes al III-lea
Structura în sine este impresionantă: măsoară aproximativ 20 pe 24 de metri și este îngropată la o adâncime cuprinsă între 3 și 6 metri.
Din punct de vedere istoric, datează din a 26-a dinastie a Egiptului, cunoscută și sub numele de perioada Saite. Aceasta a fost o epocă fascinantă, marcată de o revenire la stabilitate după o perioadă lungă de tulburări. Puterea centrală a fost restabilită, iar tradițiile mai vechi au revenit în centrul atenției, perioadă care s-a încheiat odată cu cucerirea Egiptului de către persani.
În interiorul sitului, cercetătorii au găsit o serie de artefacte religioase uimitoare:
- Amulete ale zeităților: reprezentări ale lui Isis, Horus, Bes și Wadjet (zeița protectoare a orașului Buto).
- O amuletă hibridă rară: o figurină neobișnuită ce combină trăsăturile unui babuin, ale unui șoim și ale zeului Pataikos.
- Sigiliul regal: un scarabeu din steatit purtând numele faraonului Tutmes al III-lea, considerat piesa centrală a excavației.
- Obiecte de cult: un bazin mic pentru ofrande, un relief reprezentând-o pe zeița Hathor și diverse figurine ritualice.
Pe lângă acestea, echipa a descoperit un scarabeu din steatit purtând numele lui Tutmes al III-lea. Folosit probabil ca sigiliu, acesta este considerat una dintre cele mai importante descoperiri ale escavării. Alte obiecte scoase la lumină includ un mic bazin de ofrandă, un relief al zeiței Hathor și diverse figurine, toate indicând o funcție religioasă sau simbolică a structurii, chiar dacă rolul său exact rămâne încă neclar.
Inginerie antică împotriva inundațiilor din Delta Nilului
Modul în care a fost construită clădirea dezvăluie, de asemenea, cât de bine s-au adaptat constructorii antici la condițiile instabile ale deltei. Autorii au afirmat că solul a fost nivelat în mod deliberat folosind un strat uniform de nisip înainte de începerea construcției. Acest detaliu tehnic sugerează o planificare organizată și o pregătire semnificativă, pași probabil absolut necesari într-o regiune predispusă constant la inundații.
Studiul a indicat, pe lângă arhitectură, și o pauză intrigantă de aproximativ 1.500 de ani în ocuparea localității Buto. După cum explică autorii, această întrerupere a fost probabil cauzată de schimbările survenite în cursul apelor, care au făcut ca zona să devină mai puțin potrivită pentru așezări.
Când oamenii s-au întors, în cele din urmă, s-au stabilit mai la est, în zone care nu fuseseră folosite anterior. Acolo, arheologii au identificat structuri mai mici și cuptoare. Săpând în straturile superioare, au găsit, de asemenea, rămășițe din perioadele ptolemaică și romană, un amestec istoric din care nu lipseau fragmentele de ceramică, cărămizile de lut și resturile de calcar.
Orașul antic Buto continuă să își dezvăluie secretele, iar tehnologia modernă dovedește că istoria milenară a Egiptului poate fi scoasă la lumină, chiar și atunci când apele deltei încearcă să o șteargă definitiv.
