Descoperire arheologică majoră: cele mai vechi urme de locuire umană din Europa au fost identificate în România

O teorie lansată în anii ’60 de pionierul arheologiei preistorice românești, Constantin S. Nicolăescu-Plopșor, referitoare la prezența unor hominini vechi de circa 2 milioane de ani pe teritoriul României, revine în actualitate. Mai mult, aceasta a fost confirmată recent de o echipă internațională de cercetători, într-un studiu publicat în prestigioasa revistă Nature Communications.^[studiu]

Specialiști din România, SUA, Marea Britanie, Australia, Suedia și Republica Moldova au reanalizat fosilele descoperite în anii ’60 la situl arheologic Valea lui Grăunceanu – Bugiulești, județul Vâlcea. Elementele faunistice au fost datate prin metoda uraniu-plumb, una dintre cele mai precise tehnici radiometrice pentru obiecte mai vechi de un milion de ani.

Aceeași metodă a fost aplicată și altor fosile animale provenite din situri învecinate, precum La Pietriș, Valea Roșcăi, Dealul Mijlociu și Fântâna lui Mitilan, considerate contemporane sau aproape contemporane cu descoperirile de la Valea lui Grăunceanu.

Urme de locuire umană din Europa relevate de fosile vechi de cel puțin 1,95 milioane de ani

Un număr impresionant de 4.524 de fosile, dintr-un total de 4.983, au fost analizate cu microscoape de înaltă rezoluție pentru a identifica eventuale modificări artificiale. Rezultatele au arătat că 20 dintre acestea prezintă incizii, iar opt dintre ele au fost create cu certitudine în mod artificial.

Potrivit autorilor studiului, poziționarea anatomică a inciziilor sugerează procese de descărnare, ceea ce indică prezența unei specii hominine capabile să utilizeze unelte pentru a îndepărta țesuturile moi de pe oase.

„Inciziile nu au fost observate până acum, deși fosilele au fost descoperite de aproape 60 de ani. Aceasta s-a întâmplat fie pentru că specialiștii din acea perioadă nu au acordat atenție acestui aspect, fie pentru că nu le-au remarcat. La acea vreme, s-a pus accent pe posibile unelte din os, o ipoteză care ulterior a fost infirmată prin analize detaliate.”, a explicat Adrian Doboș, arheolog la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” și coautor al studiului.

Doboș a mai precizat că ipoteza prezenței homininilor la Valea lui Grăunceanu a început să fie contestată la începutul anilor ’90, însă noile descoperiri o readuc în prim-plan.

Datările efectuate în cadrul studiului indică o vârstă medie de cel puțin 1,95 milioane de ani pentru fosile, cu posibilitatea de a depăși 2 milioane de ani. Acest lucru transformă situl de la Valea lui Grăunceanu în cel mai vechi sit european care prezintă dovezi ale activității homininilor.

Specia misterioasă care a lăsat urme acum 2 milioane de ani pe teritoriul României

„Registrul fosil din acea perioadă este extrem de sărac în Eurasia, ceea ce face dificilă identificarea speciei de hominini care a lăsat aceste urme pe teritoriul României. Cel mai probabil, vorbim despre indivizi din specia Homo erectus sau despre precursori ai acesteia. Totuși, în lipsa unor resturi fosile directe, rămânem la nivel de supoziție.”, a explicat Adrian Doboș.

Cert este însă că homininii trăiau într-un mediu specific silvo-stepei, o concluzie susținută atât de fauna descoperită (strămoși ai girafelor, castori, porci spinoși, cervide, o specie extinctă de primată – Paradolichopithecus, bovide, struți și cel mai vechi reprezentant al pangolinilor din Europa), cât și de studiile polinice care indică o floră caracteristică acestui tip de habitat.

Unul dintre cele mai mari obstacole pentru cercetători este lipsa uneltelor litice folosite pentru a realiza inciziile descoperite pe oase.

„Este frustrant să găsești doar urmele lăsate de unelte, nu și uneltele în sine. Totuși, astfel de situații nu sunt rare în arheologia preistorică. Ceea ce este cert este că avem de-a face cu o specie evoluată, capabilă să creeze unelte de piatră acum aproximativ 2 milioane de ani pe teritoriul României și să le folosească pentru tranșarea animalelor. Ipoteza utilizării uneltelor din os a fost infirmată de aproape 30 de ani, când s-a demonstrat că presupusele artefacte au fost, de fapt, rezultatul activității carnivorelor”, precizează Adrian Doboș.

Implicațiile descoperirii în evoluția umană

Această descoperire are implicații majore în înțelegerea migrațiilor timpurii ale homininilor și a modului în care aceștia au ajuns pentru prima dată în Europa.

Până acum, dovezile arătau că primii reprezentanți ai genului Homo au fost prezenți în Georgia, la Dmanisi, în urmă cu aproximativ 1,77 – 1,8 milioane de ani, potrivit studiului publicat în revista Nature. Totuși, există urme care indică treceri efemere anterioare. Din cele 49 de situri potențiale răspândite în Eurasia, 16 sunt datate înainte de Dmanisi. Dintre acestea, doar situl Longgudong din China a oferit resturi umane – șase dinți fosilizați.

Siturile din China, Rusia, India și Pakistan sugerează prezența unor hominini acum 2 – 2,6 milioane de ani. Coroborate cu descoperirile din România, aceste dovezi susțin ideea migrațiilor „out of Africa” anterioare presupusei ieșiri a speciei Homo erectus din Africa, acum 1,8 – 1,9 milioane de ani.

„Deși avem dovezi ale prezenței unor primate inteligente pe teritoriul României sau în alte regiuni ale Eurasiei de acum cel puțin 2 milioane de ani, acest lucru nu implică valuri susținute de migrație. Cel mai probabil, este vorba despre grupuri efemere care urmau turmele de animale și care dispăreau la un moment dat. O colonizare efectivă a Europei s-a produs mult mai târziu, probabil acum circa 400.000 de ani, poate chiar mai devreme.”, a mai explicat Adrian Doboș.

Cele mai vechi situri europene cu fosile umane

În prezent, cele mai vechi situri europene care au oferit fosile umane sunt:

• Barracon Leon, Spania – 1,5 milioane de ani;
• Kocabaș, Turcia – 1,3-1,1 milioane de ani;
• Sima del Elefante, Spania – 1,2-1,1 milioane de ani.