Pentru performanța sa impresionantă, James Harrison a fost supranumit „omul cu brațul de aur”.
Harrison, cunoscut pentru contribuția sa extraordinară la medicina transfuzională, a murit în somn luni, 17 februarie 2025, într-un azil din New South Wales, Australia, la vârsta de 88 de ani.
Cum a devenit James Harrison un donator excepțional
La doar 14 ani, James Harrison a suferit o intervenție chirurgicală majoră, atunci când medicii au fost nevoiţi să-i îndepărteze unul dintre plămâni. În urma operației, tânărul a avut nevoie de 13 litri de sânge transfuzat pentru a supraviețui. În timpul celor trei luni de recuperare, a luat o decizie care avea să salveze mii de vieți: să devină donator de sânge imediat ce va împlini 18 ani.
Deși se temea de ace, Harrison a început să doneze sânge în anul 1954. Curând, medicii au descoperit că sângele său conținea un tip rar de anticorpi, extrem de valoros pentru sistemul medical.[sursa]
„Fiecare pungă de sânge este prețioasă, dar sângele lui James este deosebit de extraordinar. Sângele său este folosit pentru a produce un medicament salvator, administrat mamelor al căror sistem imunitar riscă să atace fătul.”, declara Jemma Falkenmire, de la Australian Red Cross Blood Donor Service, pentru CNN, atunci când Harrison s-a retras din activitatea de donare în anul 2018.[sursa]
Boala hemolitică a nou-născutului: afecțiunea pe care sângele lui Harrison a ajutat să fie prevenită
Grupa sanguină a unei persoane poate fi A, B, AB sau O, fiecare având un factor Rh – pozitiv sau negativ – determinat de prezența antigenului RhD. În mod obișnuit, această diferență nu este o problemă, dar în timpul sarcinii, incompatibilitatea factorului Rh între mamă și făt poate provoca o afecțiune gravă numită boala hemolitică a nou-născutului (HDN).
Dacă mama este Rh negativ, iar fătul este Rh pozitiv, sistemul imunitar matern poate ataca celulele roșii ale bebelușului, mai ales atunci când sângele celor doi se amestecă – de exemplu, în timpul nașterii, testelor prenatale, avorturilor spontane sau unor traumatisme abdominale.
„Sistemul imunitar al mamei Rh negativ percepe celulele roșii Rh pozitive ale fătului ca pe o amenințare și produce anticorpi pentru a le distruge. Acești anticorpi rămân în organism și pot cauza probleme în sarcinile viitoare, atacând celulele unui nou făt Rh pozitiv.”, a explicat Stanford Medicine.[sursa]
Deși sensibilizarea Rh nu afectează, de obicei, prima sarcină, în sarcinile ulterioare, anticorpii materni pot traversa placenta și ataca celulele Rh pozitive ale bebelușului, provocând eritroblastoză fetală. Odată născut, copilul poate dezvolta boala hemolitică a nou-născutului (HDN), o afecțiune care poate fi fatală.
Un medicament salvator, posibil datorită lui James Harrison
Datorită anticorpilor rari din sângele lui James Harrison, medicii au reușit să creeze un tratament revoluționar, administrat femeilor însărcinate pentru a preveni HDN. Se estimează că Harrison a contribuit la salvarea a peste 2,4 milioane de vieți, un record care i-a adus supranumele de „omul cu brațul de aur”.
Boala hemolitică a nou-născutului (HDN) poate provoca o serie de complicații grave, inclusiv afectarea ficatului și a splinei, leziuni cerebrale și, în unele cazuri, moartea fătului.
„Din punct de vedere istoric, HDN a fost una dintre principalele cauze ale mortalității infantile și ale handicapului sever pe tot parcursul vieții. A fost o afecțiune teribilă, teribilă.”, declara în anul 2017 Robert Flower, cercetător în domeniul transfuziilor la Serviciul de sânge al Crucii Roșii australiene, pentru Sydney Morning Herald.
În anii 1950, oamenii de știință au descoperit cauza bolii, iar în anii 1960 au dezvoltat un tratament revoluționar, bazat chiar pe anticorpul care declanșa HDN. Prin injectarea mamelor cu acest anticorp în doze suficiente, orice celule Rh pozitive provenite de la făt erau neutralizate fără ca sistemul imunitar matern să le atace.
Un dar biologic rar: sângele lui James Harrison
James Harrison producea acest anticorp anti-D în cantități excepționale.
„Foarte puțini oameni au acești anticorpi în concentrații atât de puternice. Corpul său producea o cantitate imensă, iar de fiecare dată când dona, sistemul său genera și mai mult.”, a explicat Jemma Falkenmire, de la Sydney Morning Herald.
Când a aflat că sângele său ar putea salva viața nou-născuților, James Harrison a început să doneze cât de des i-a fost permis. Timp de 63 de ani, a donat plasmă o dată la două săptămâni, până la vârsta de 81 de ani.
Până la retragerea sa, donase sânge de 1.173 de ori, ajutând la salvarea a aproximativ 2,4 milioane de bebeluși.
Un erou care nu a cerut nimic în schimb
După moartea sa, fiica lui James, Tracey Mellowship, a declarat că tatăl ei era „foarte mândru că a salvat atât de multe vieți, fără niciun cost sau durere. Întotdeauna spunea că nu doare, iar viața pe care o salvezi ar putea fi chiar a ta”.
Stephen Cornelissen AM, CEO al Lifeblood, a adus, de asemenea, un omagiu impresionant: „James a fost o persoană remarcabilă, cu o bunătate și generozitate nemăsurate. Și-a întins brațul pentru a-i ajuta pe alții și pe copiii pe care nu-i va cunoaște niciodată de 1.173 de ori, fără să aștepte nimic în schimb. A continuat să doneze chiar și în cele mai grele momente, inclusiv după moartea soției sale, Barbara, care a fost, la rândul ei, donatoare de sânge. Moștenirea lui este una incredibilă, iar speranța lui era ca, într-o zi, cineva din Australia să-i bată recordul.”
În numele Lifeblood și al întregii comunități australiene, Cornelissen a transmis un ultim mesaj: „Îi mulțumim lui James Harrison pentru contribuția sa incredibilă la salvarea de vieți și pentru milioanele de suflete pe care le-a ajutat.”
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
