Descoperit acum peste o jumătate de secol într-o peșteră de pe coasta Italiei, un craniu preistoric cu o formă neobișnuit de alungită a reprezentat mult timp un mister. O nouă analiză relevă acum că acest craniu, vechi de aproximativ 12.500 de ani, reprezintă cea mai veche dovadă de modificare craniană artificială găsită vreodată în Europa, confirmând că practica datează cel puțin din Epoca de Piatră.
„Modificarea corpului — inclusiv modelarea craniului — era una dintre numeroasele strategii utilizate de societățile din trecut pentru a construi și comunica identitatea, statutul și apartenența”, a explicat Irene Dori, bioarheolog la Universitatea din Florența și coautoare a studiului publicat recent în revista Scientific Reports.
Un mister din Epoca de Piatră
Peștera Arene Candide, situată pe coasta de nord-vest a Italiei, a servit drept loc de veci pentru generații de vânători-culegători în paleoliticul superior târziu, acum aproximativ 12.900 – 11.600 de ani. În anii 1940, arheologii au scos la lumină zeci de schelete umane, multe dintre ele rearanjate post-mortem în cadrul unor ritualuri antice. Într-o nișă deasupra unui alt mormânt, a fost găsit un craniu aparte, aparținând unui bărbat adult și catalogat drept AC12.

Inițial, în anii 1980, forma sa alungită și îngustă a fost atribuită unei posibile boli sau unui accident suferit în copilărie, care i-ar fi alterat creșterea. Însă Dori și colegii săi au fost intrigați de o altă posibilitate: modificarea intenționată a craniului.
Tehnologia modernă dezleagă un secret antic
Pentru a testa această ipoteză, echipa a abordat o metodă non-invazivă. Deoarece craniul fusese deja reconstituit și lipit în anii ’70, cercetătorii au realizat tomografii computerizate pentru a-l „dezasambla” virtual. Ulterior, folosind o tehnică numită morfometrie geometrică ce cuantifică forma biologică a oaselor, au reconstruit digital craniul în patru moduri diferite. Aceste modele virtuale au fost apoi comparate cu o bază de date globală de cranii – atât normale, cât și modificate artificial sau afectate de diverse patologii.
Rezultatele au fost clare: toate analizele au indicat că forma neobișnuită a craniului AC12 se potrivea cel mai bine cu cea a craniilor modificate artificial. Cel mai probabil, au concluzionat autorii, forma a fost obținută prin înfășurarea strânsă a unor benzi de țesătură în jurul capului în timpul copilăriei. Presiunea constantă, aplicată timp de luni sau ani, a dus la o remodelare permanentă a oaselor craniene. Nu este încă clar dacă această practică ar fi afectat funcțiile cerebrale.
Datarea oaselor, care indică o vechime între 12.190 și 12.620 de ani, confirmă că „acesta ar fi cel mai vechi caz cunoscut de modificare craniană artificială din Europa”, scriu cercetătorii, conform Live Science.

O practică globală cu rădăcini adânci
Motivația exactă din spatele acestei practici rămâne necunoscută, semnificația sa variind probabil de la o cultură la alta. „Modificarea culturală a corpului era probabil o practică străveche și răspândită”, a afirmat Dori, fiind „una dintre numeroasele practici folosite pentru a exprima identitatea și a transmite norme sociale”. La Arene Candide, dovezile excavate din dinții altor indivizi sugerează că aceștia își decorau fețele cu dopuri pentru obraji.
Totuși, din cauza stării fragmentate a scheletelor, nu se poate stabili cât de comună era modificarea craniană în cadrul acestei comunități. O ipoteză este că individul AC12 era, într-un fel, diferit de ceilalți. Analizele ADN, aflate în curs de desfășurare, ar putea oferi indicii despre posibile migrații pe distanțe lungi sau despre legături genetice cu alte grupuri.
Modificarea craniană nu a fost un fenomen izolat. A fost practicată în întreaga lume, cele mai vechi exemple datând de acum 11.200 de ani în Asia și 13.500 de ani în Australia. Deși este mai cunoscută în America Centrală și de Sud, unde a persistat timp de aproape 10.000 de ani, practica „are rădăcini în paleolitic”.
Rămâne întrebarea dacă această tradiție a apărut independent în diferite regiuni sau a fost transmisă cultural. „Este posibil ca practica să fi apărut independent”, spune Dori, ca o manifestare „înrădăcinată în tendințele comune ale oamenilor de a folosi corpul ca mijloc de exprimare”. Cu toate acestea, având în vedere numărul de cranii modificate descoperite în Eurasia, dovezile actuale nu permit o concluzie definitivă.












