Într-un peisaj arid, printre defileurile stâncoase de la vest de Luxor, o căutare de un secol a ajuns la final. O echipă de arheologi a descoperit mormântul pierdut al faraonului Tutmes al II-lea, un conducător care a domnit acum aproximativ 3.500 de ani. Descoperirea, realizată în apropiere de Wadi Gabbanat el-Qurud, reprezintă primul loc de odihnă al unui faraon din Noul Regat scos la lumină de când Howard Carter a deschis mormântul lui Tutankhamon în anul 1922, rezolvând astfel una dintre ultimele mari enigme privind monarhii timpurii ai dinastiei a XVIII-a.
Mormântul inundat al faraonului Tutmes al II-lea: o scară către trecut
Aventura a început cu identificarea unei scări abrupte, săpată direct în stâncă, în zona cunoscută drept Wadi C. Timp de trei sezoane de săpături meticuloase, o echipă egipteano-britanică a îndepărtat strat după strat de resturi întărite, aduse de inundații de-a lungul mileniilor. Fiecare treaptă curățată dezvăluia tot mai mult nămol, confirmând o ipoteză sumbră: meșterii antici, fără să știe, au săpat mormântul chiar sub o cascadă, condamnându-l la o distrugere lentă prin apă, arată Archaeology Mag.
Când pasajul a fost în sfârșit eliberat, arheologii au pătruns într-un coridor tencuit în alb, care cotea spre o cameră funerară. Acolo, revelația a fost copleșitoare: tavanul era pictat într-un albastru intens, presărat cu stele galbene cu cinci colțuri – un motiv ceresc rezervat exclusiv mormintelor regale.
Fragmentele unei identități regale
În interiorul camerei, printre cioburile unor vase de ceramică, se aflau indiciile cruciale. Un fragment dintr-un vas de alabastru în formă de rață purta inscripția „Fiul lui Ra… Thut”, în timp ce un altul conținea numele soției principale a regelui, puternica Hatșepsut. Identificarea a fost confirmată de Piers Litherland, arheologul șef al New Kingdom Research Foundation.
În mod ironic, inundațiile violente care au sfărâmat vasele fragile de alabastru au ajutat la conservarea inscripțiilor, oferind cercetătorilor singurele obiecte funerare legate vreodată direct de Tutmes al II-lea. Statutul regal al mormântului a fost confirmat definitiv de fragmente de tencuială albastră ce conțineau versuri din Amduat, un text funerar esențial ce descrie călătoria nocturnă a sufletului prin lumea de dincolo.
Coridorul funerar, lung de aproape 29 de metri, duce la o cameră de aproximativ 5 pe 5 metri. Liniile fine de sediment de pe pereți spun o poveste dramatică: la mai puțin de șase ani de la înmormântarea regelui, inundațiile rapide au umplut spațiul până la înălțimea umerilor.
Confruntați cu dezastrul, preoții antici au fost forțați să lanseze o misiune de salvare. Ei au săpat un tunel secundar dintr-o zonă mai înaltă și au evacuat cu grijă mumia faraonului și, probabil, tezaurul său, mutându-le într-o locație sigură, care rămâne până astăzi necunoscută.
O regină, un rege și o nouă enigmă
Deși domnia sa a fost scurtă – probabil mai puțin de cinci ani, între 1492 și 1479 î.Hr. – Tutmes al II-lea a condus campanii militare în Nubia și Siria. După moartea sa, soția sa, Hatșepsut, a preluat puterea ca regentă pentru fiul lor vitreg minor, Tutmes al III-lea, și în curând s-a încoronat faraon, o mișcare fără precedent care a schimbat cursul istoriei egiptene. Descoperirea mormântului original al soțului ei oferă un punct de referință crucial în această narațiune politică complexă.
Camera goală nu este însă un punct final, ci începutul unei noi căutări. Deoarece toate obiectele valoroase au dispărut odată cu mumia, echipa crede că rămășițele regelui se află într-un al doilea ascunziș. Investigațiile cu radarul de penetrare a solului au dezvăluit deja o movilă de resturi de piatră care ar putea ascunde o altă intrare. Dacă un al doilea mormânt a scăpat de inundații, ar putea oferi un ansamblu funerar intact, comparabil ca importanță istorică, dacă nu și în splendoare, cu cel al lui Tutankhamon.
În prezent, echipele de conservare lucrează pentru a stabiliza camerele și a reconstrui artefactele fragmentate, în timp ce cercetătorii extind căutările, sperând să calce pe urmele preoților antici spre locul de veci final al faraonului Tutmes al II-lea.
