Ducesa Augusta de Brunswick-Wolfenbüttel s-a născut pe 3 decembrie 1764 la Brunswick, fiind primul copil al ducelui Charles William Ferdinand de Brunswick și al prințesei Augusta a Marii Britanii.
La doar 15 ani, pe 15 octombrie 1780, Augusta s-a căsătorit cu ducele Frederic de Württemberg, fiul cel mare al lui Frederic Eugene, viitorul Duce de Württemberg.
După ceremonie, Augusta și-a însoțit soțul, care era general-maior, la Lüben, un mic oraș din Prusia Răsăriteană, unde regimentul său era staționat. În acea perioadă, țarina Ecaterina a II-a a Rusiei și împăratul Iosif al II-lea al Austriei au format o nouă alianță, consolidată prin căsătoria Elisabetei de Württemberg, sora mai mică a lui Frederic, cu Francisc, fiul și succesorul împăratului Roman Leopold al II-lea.
Ducesa Augusta şi-a urmat soţul în Rusia
Regele Prusiei, Frederic al II-lea, a fost vehement împotriva acestei alianțe, acuzându-l pe soțul Augustei de susținerea acesteia. Drept urmare, relațiile dintre ei s-au deteriorat, forțându-l pe Frederic să părăsească Prusia. În decembrie 1781, el și-a dat demisia, trimițând-o pe Augusta și pe fiul lor, William, înapoi la Brunswick. Frederic s-a alăturat apoi surorii sale, Maria Feodorovna, și soțului acesteia, Pavel I al Rusiei, fiul țarinei Ecaterina a II-a, într-un turneu prin Europa.[sursa]
În februarie 1782, pe când se afla la Napoli, Frederic a primit o invitație de la țarina Ecaterina a II-a de a se stabili la Sankt Petersburg. Acolo, i s-a oferit postul de general-locotenent în armată și funcția de guvernator general al Finlandei de Est. După ce și-a petrecut vara cu ducesa Augusta în Montbéliard, la casa părinților săi, cuplul a ajuns în Sankt Petersburg în octombrie 1782, primind din partea țarinei o reședință luxoasă.
Însă căsătoria dintre Augusta și Frederic era nefericită încă de la început, iar discuțiile despre un posibil divorț au apărut chiar din primul an. Tatăl Augustei a refuzat categoric această idee, amenințând-o că o va dezmoșteni dacă își va părăsi soțul.
După investigații secrete, țarina Ecaterina a II-a a descoperit că prințul Frederic era singurul responsabil pentru neînțelegerile din căsnicie și a decis să o protejeze pe Augusta, a cărei comportare era „impecabilă”, de soțul ei violent.
Comportamentul abuziv al soţului şi sfârşitul tragic al ducesei Augusta
În următorii trei ani, cuplul a avut încă trei copii, dar cea de-a doua fiică, Dorothée, a murit la doar nouă luni. Relația dintre Augusta și soțul ei abuziv s-a deteriorat atât de grav încât Ecaterina i-a scris urgent ducelui de Brunswick, avertizând că viața fiicei sale era în pericol. Când ducele a ezitat să intervină, țarina a îndemnat-o pe Augusta să-și părăsească soțul și a aranjat ca o trăsură să fie pregătită permanent lângă reședință.
Pe 28 decembrie 1786, Augusta a fugit la Palatul de Iarnă, unde Ecaterina i-a oferit adăpost și i-a ordonat lui Frederic să părăsească Rusia imediat. Când Maria Feodorovna, nora țarinei, a protestat, Ecaterina i-a răspuns ferm: „Nu eu îl protejez pe prințul de Württemberg, ci doar expun comportamentul său îngrozitor. Este datoria mea să opresc astfel de lucruri”. Se pare că, cu puțin timp înainte de fuga Augustei, Frederic a complotat să aranjeze ca mai mulți prieteni să o violeze pentru a o dezonora definitiv.
În timp ce Ecaterina a II-a era într-o călătorie în sudul Rusiei, Augusta a fost trimisă la castelul Lohde, lângă Tallinn, în Estonia de astăzi, pentru siguranță. Frederic a insistat să obțină custodia tuturor copiilor, dar Augusta a refuzat să semneze actele de divorț. Temându-se de răzbunare dacă s-ar întoarce în Brunswick, Augusta a acceptat sugestia țarinei de a se stabili în Estonia, fiind însoțită permanent de generalul-maior Wilhelm von Pohlmann și de trei doamne – Madame Wilde și cele două fiice ale lui Pohlmann.
Din refugiu, Augusta a păstrat o corespondență regulată cu țarina, care a continuat să aibă grijă de ea, și cu mama sa, exprimându-și mulțumirea pentru viața liniștită de la țară. Pentru a o ajuta financiar, Ecaterina a vândut casa în care locuiseră Augusta și Frederic la Sankt Petersburg, trimițându-i Augustei toți banii și sfătuind-o să-i investească înțelept, asigurându-i astfel venituri din moșia Lohde.
În ultimii ani, Augusta suferea de amenoree și era tratată cu poțiuni pe bază de plante pentru a-i stimula menstruația. În dimineața zilei de 27 septembrie 1788, la doar 23 de ani, prințesa a avut sângerări violente timp de șase ore și jumătate și a murit înainte ca medicul să ajungă la moșie.
Investigaţii privind moartea ducesei Augusta
Mulți ani mai târziu, fiul cel mare al Augustei a investigat circumstanțele morții sale, exhumându-i corpul. S-a confirmat astfel că, în ciuda zvonurilor din acea vreme, Augusta nu fusese nici îngropată de vie, nici alături de un copil nou-născut despre care se spunea că ar fi murit la naștere împreună cu ea.
Zvonurile sugerau că Augusta ar fi început o relație cu Wilhelm von Pohlmann, rămânând însărcinată. Se presupune că a intrat în travaliu prematur, urmat de o hemoragie severă, și, temându-se că relația lor secretă va fi descoperită, generalul von Pohlmann ar fi refuzat să cheme ajutor medical, ceea ce a dus la moartea ei.
Augusta a fost înmormântată în biserica din Kullamaa, iar castelul și domeniul primite de la țarină au fost ulterior acordate contelui Frederik Vilhelm Buxhoevden.
Fiica ei, Catharina de Württemberg, a devenit a doua soție a lui Jérôme Bonaparte, fratele mai mic al împăratului Napoleon I al Franței. Fiul cel mare, Wilhelm I de Württemberg, a devenit al doilea rege de Württemberg, iar cel mai mic fiu, Paul de Württemberg, a trăit o viață aventuroasă, având mai multe relații ocazionale și câțiva copii nelegitimi.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante: