Dictatura muzicală: Ţara în care cetăţenii sunt obligaţi să asculte la nunţi doar melodii compuse de fostul conducător

Turkmenistan este o țară din Asia Centrală, care a făcut parte din fosta Uniune Sovietică până în anul 1991. De atunci, țara a fost condusă de doi președinți autoritari, care au impus un regim totalitar și represiv asupra populației. Unul dintre aspectele cele mai bizare și controversate ale acestui regim este controlul asupra vieții culturale și muzicale a cetățenilor, în special la ocazii festive, cum ar fi nunțile. Cetăţenii sunt obligaţi să asculte doar melodii compuse de fostul preşedinte.

Fostul președinte al Turkmenistanului, Gurbanguli Berdimuhammedov, care a condus țara din anul 2007 până în 2022, când i-a cedat puterea fiului său, Serdar, a fost un mare iubitor de muzică. Dar nu orice fel de muzică, ci muzica pe care el însuși o compunea și o interpreta, în stil pop, cu versuri patriotice și laudative la adresa sa. Probabil că este o adevărată plăcere să-l asculţi.

Berdimuhammedov a lansat mai multe albume și videoclipuri muzicale, în care apărea cântând la diverse instrumente, precum chitara, pianul, sintetizatorul, acordeonul sau flautul. Fostul preşedinte a participat și la concerte publice, unde era aclamat de mulțimea entuziasmată și de oficialii guvernamentali.

Dar nu a fost suficient pentru Berdimuhammedov să își exprime pasiunea muzicală în mod personal. A vrut să o împărtășească și cu poporul său, și să îl facă să o aprecieze și să o respecte. Astfel, a impus o serie de restricții și reguli privind muzica care putea fi ascultată și cântată în Turkmenistan, în special la nunți, care sunt evenimente foarte importante și populare în cultura turkmenă.

Dictatura muzicală: la nunţi, permise doar melodii compuse de fostul preşedinte

Potrivit unor surse locale și a unor rapoarte ale organizației Radio Europa Liberă, Berdimuhammedov a interzis melodiile străine la nunți și a ordonat ca muzica turkmenă să domine playlisturile. Mai mult, fostul preşedinte a cerut ca la fiecare nuntă să fie cântate cel puțin două dintre piesele sale, care aveau câte șapte minute fiecare.^[sursa]

Proprietarii și angajații localurilor de nunți, ai restaurantelor și ai salilor de banchet au fost informați cu privire la aceste reguli, pe care trebuiau să le respecte cu strictețe, sub amenințarea unor sancțiuni severe.

Aceste reguli sunt aduse la cunoştinţa viitorilor miri și viitoarelor mirese atunci când se înregistrează pentru un certificat de căsătorie. Ofițerii de stare civilă îi avertizează pe tineri că recepțiile de nuntă trebuie să fie însoțite exclusiv de muzică turkmenă și că nunta trebuie să se desfășoare, de asemenea, în stil turkmen. Acest lucru înseamnă că trebuie să poarte costume tradiționale, să servească mâncare specifică și să respecte obiceiurile și ritualurile ancestrale.

Aceste măsuri au fost luate de Berdimuhammedov în numele promovării identității și valorilor naționale, dar și a consolidării cultului personalității sale. Fostul preşedinte a vrut să se impună nu doar ca lider politic, ci și ca lider cultural și spiritual al Turkmenistanului.

Berdimuhammedov a urmat, de altfel, exemplul predecesorului său, Saparmurat Niyazov, care a condus țara din anul 1985 până în 2006, acesta autoproclamându-se președinte pe viață. Niyazov a fost, de asemenea, un dictator excentric și megaloman, care a redenumit lunile anului și zilele săptămânii după el însuși, familia sa sau cartea sa autobiografică, Ruhnama. Totodată, a construit și numeroase statui și monumente în onoarea sa, inclusiv una din aur care se rotea după soare.

Reacţiile cetăţenilor

Reacțiile cetățenilor turkmeni la dictatura muzicală impusă de Berdimuhammedov au fost variate. Unii s-au conformat și au acceptat să asculte și să cânte melodiile președintelui la nunțile lor, fie din teamă, fie din indiferență, fie din admirație. Alții au încercat să găsească modalități de a ocoli sau de a protesta împotriva acestor reguli, fie prin ascunderea unor dispozitive muzicale cu piese străine, fie prin organizarea unor petreceri clandestine, fie prin exprimarea nemulțumirii lor pe rețelele sociale sau pe canalele media independente. Mulți au considerat că aceste reguli sunt o încălcare a drepturilor și libertăților lor, precum și o insultă la adresa gusturilor și tradițiilor lor muzicale.

Muzica turkmenă este una dintre cele mai bogate și diverse din Asia Centrală, având rădăcini istorice și influențe culturale variate. Ea cuprinde mai multe genuri și stiluri, de la cele clasice, cum ar fi mukamlar și saltıklar, la cele populare, cum ar fi kirklar și navoi. Acestea sunt interpretate de muzicieni profesioniști, numiți sazanda, care folosesc instrumente tradiționale. Muzica turkmenă este, de asemenea, o componentă esențială a dansului, teatrului, poeziei și literaturii turkmene, reflectând identitatea, spiritualitatea și creativitatea poporului turkmen.

Astfel, dictatura muzicală din Turkmenistan este un fenomen unic și controversat, care arată modul în care un lider autoritar încearcă să controleze și să modeleze viața culturală și muzicală a poporului său, în funcție de propriile sale interese și preferințe. Acest lucru are consecințe negative asupra drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și asupra diversității și autenticității muzicii turkmene. Cu toate acestea, există și voci și mișcări care se opun și rezistă acestui control, afirmându-și propria lor identitate și expresie muzicală.