Astronomii au fost martorii unui spectacol cosmic de proporții record. O gaură neagră supermasivă pare să fi dezlănțuit o erupție colosală după ce a „înghițit” o stea de cel puțin 30 de ori mai masivă decât Soarele nostru. La apogeul său, flacăra a atins o luminozitate incredibilă, depășind-o pe cea a 10 trilioane de sori.
O gaură neagră supermasivă a spulberat un record „înfricoșător”
Evenimentul nu a fost încă bătut în cuie ca fiind un „eveniment de dislocare mareică” (TDE) – un proces violent în care o stea este pur și simplu sfâșiată de gravitația extremă a unei găuri negre. Totuși, dacă se confirmă, acest TDE, numit J2245+3743, ar fi cea mai puternică și cea mai îndepărtată explozie de energie pe care am înregistrat-o vreodată de la o gaură neagră supermasivă.
„Dacă transformăm întregul nostru Soare în energie, folosind celebra formulă a lui Albert Einstein E = mc2, aceasta este cantitatea de energie care a fost emisă de această erupție de când am început să o observăm,” a explicat într-o declarație K. E. Saavik Ford, astronom la City University of New York (CUNY) și membru al echipei de cercetare, conform Live Science.
Descoperirile, raportate pe 4 noiembrie în revista Nature Astronomy, ar detrona cu ușurință recordul anterior. Poreclită „Scary Barbie” în 2023 (după clasificarea sa ca ZTF20abrbeie), acea erupție anterioară a fost estimată ca provenind de la o stea cu o masă de „doar” trei până la zece ori mai mare decât cea a Soarelui.
Un gigant la 10 miliarde de ani-lumină distanță
Evenimentul publicat recent provine de la o gaură neagră gigantică, cunoscută și sub numele de nucleu galactic activ (AGN). Se estimează că această gaură neagră supermasivă este de peste 500 de milioane de ori mai masivă decât Soarele. Și este incredibil de departe: la 10 miliarde de ani-lumină distanță (universul are în jur de 13,8 miliarde de ani).
Deși gaura neagră a fost monitorizată luni de zile, erupția a strălucit de până la 30 de ori mai puternic decât orice altă erupție observată anterior, cu un vârf de luminozitate de aproximativ 10 trilioane de sori. În mod uimitor, luminozitatea maximă a variat și ea de patruzeci de ori în timpul observațiilor.
„Energetica arată că acest obiect este foarte îndepărtat și foarte luminos. Este diferit de orice AGN pe care l-am văzut până acum.”, a spus autorul principal Matthew Graham, profesor de astronomie la Institutul de Tehnologie din California (Caltech).
„Peștele e doar la jumătatea gâtului balenei”
Graham este, de asemenea, cercetător în cadrul proiectului Zwicky Transient Facility (ZTF), care a detectat prima dată evenimentul în anul 2018 de la Observatorul Palomar. De atunci, o rețea de telescoape de pe Pământ și din spațiu a urmărit periodic flacăra.
La momentul redactării studiului, flacăra era încă activă, deși începea să pălească. Graham a speculat că erupția se estompează probabil pentru că steaua nu este încă devorată complet, asemănând-o cu „un pește aflat doar la jumătatea gâtului balenei”.
Luminozitatea sa este și mai șocantă în comparație cu cele aproximativ 100 de TDE-uri înregistrate până acum. Majoritatea au o luminozitate similară cu „hrănirea” normală a unei găuri negre, făcându-le greu de distins. Prin urmare, strălucirea lui J2245+3743 a fost o surpriză, fiind ușor vizibilă peste zgomotul de fond al găurii negre.
Echipa a spus că, deși o stea atât de masivă distrusă ar fi o descoperire rară, probabil că există și altele. Cercetătorii intenționează să vâneze mai multe astfel de evenimente în datele ZTF, iar noul Observator Vera C. Rubin, recent finalizat, ar putea detecta și mai multe în viitor.
